Shutter
Asiaticii, si cand spun asiatici ma refer la Asia-Pacific sunt mari amatori de filme Horror. Toate filmele lor horror sunt de obicei cu fantome pentru ca ei cred in fantome, conform religiei. In Tailanda se crede ca fiecare casa are o fantoma insa nu se stie daca fantoma e buna sau rea, asa ca trebuie sa ii oferi anumite lucruri ca sa nu o superi. Chinezii au tot felul de statui care alunga sufletele ratacite iar japonezii fac filme despre asta. Filme ca Ring sau The Grudge au fost readaptate in US (ca orice lucru de succes, americanii incearca sa il refaca).
Dupa cum povesteam acum o saptamana, am inceput un fel de traditie de seri de filme, in fiecare weekend, in camin. Printre filmele pe care le-am vazut se numara si Shutter, unul din cele mai cunoscute filme horror din Tailanda.
In urma postarii articolului am aflat de la Ancuta si Lemur ca exista o varianta americana si la Shutter. Nu stiu cum imi scapase, dar am zis ca trebuie sa-l vad. Cum am vazut pagina de pe IMDb a filmului am realizat de ce nu il vazusem, actrita principala e Rachael Taylor si nu pot sa o sufar. Nu mi-a placut de ea nici in Grey's Anatomy, nici in Charlie's Angels, nu mi-a placut nici aici. E prea dlonda pentru sprancenele alea negre si joaca prost rau de tot... Asa ca am inceput cu capsa pusa pe film... si a fost din ce in ce mai prost...
ATENTIE! Urmeaza spoilere! Daca vreit sa vedeti filmele, oricare in ele va recomand sa nu cititi.
Singurul plus pe care il are varinata americana e ca povestea se leaga mai bine, e un pic mai siropoasa, insa are sens. In rest filmul e vraiste. Cred ca japonezii il urasc... O sa incep cu lucrurile care mi s-au parut deplasate rau de tot, iar apoi o sa fac o comparatie intre filme.
Personajele principale se muta in Tokyo pentru ca el primeste un job acolo. Pai niciodata in Japonia nu o sa gasesti un apartament atat de mare ca cel pe care il aveau ei. Japonezii nu traiesc in case mari, casele lor au 100 de mp, nu construiesc apartamente mari pentru ca nu au acest concept. Apoi au filmat numai in statiile de tren moderne, cred ca asa li s-a dat aprobare, ca sa faca reclama la Japonia. Nu exista japonezi care sa vorbeasca asa de bine engleza, ca cei din film, o spun din proprie experienta. Am auzit engleza profesorilor, profesori ce au predat si in America, engleza tinerilor, ce au certificate de engleza, au accent, asa cum in filme rusii accent de rusi, asiaticii au accentul lor. Poate ca chinezii nu au accentul atat de evidentiat, ca sunt chinezi si ei copiaza orice, inclusiv accentul. Inteleg ca au folosit actori asiatici ce locuiesc la Hollywood, dar puteau sa le spuna sa vorbeasca cu accent.
Si cea mai mare greseala este un intreg personaj, asistenta lui. Pai niciodata in viata lor Japonezii nu o sa fie tandrii in public, nu o sa vezi o femeie care sa mangaie un barbat, care nu e sotul ei, sau care sa se poarte ca o flusturatica, asa cum se comporta gagica asta in film.
Si ca sa mai spun ceva despre faptul ca a fost filmat in Tokyo, multe dintre cladiri le-am recunoscut, si sunt mandru de asta... Am mai avut sentimentul asta cand vedeam la tv manifestarile din fata Parlamentului din Atena si imi aduceam aminte cum treceam in fiecare zi pe acolo, cand am fost la Ral.
Remake, remake, insa fiecare producator are viziunea lui asa ca varianta americana a fost un pic diferita de cea tailandeza.
1.In filmul tailandez, care incepe tot cu o nunta, se casatoreste unul din prietenii personajului principal, insa in cel american se casatoresc personajele principale.
2. Scena cu accidentul este mai bine gandita in varianta americana. Masina se invarte, sa lovesc de un copac, lesina si cand se trezesc fata peste care au dat nu mai e. El nu vede fata asa ca ii spune ei ca poate a fost un animal. Cheama si politia. Tailandezii sunt mai certati cu legea si cand lovesc cu masina, fata, el ii spune sa fuga de la locul accidentului. El vede peste cine a dat, stia ca e fosta si nu zice nimic.
3. In varianta originala protagonistii afla de fotogafiile in care se vad fantome de la un expert in domeniu, in remake, apare un tip care avea o revista despre asa ceva si mai e si un clar-vazator.
3. Americanii ne arata ca prietenii protagonistului mor, in diferite feluri, in original, il vedem doar pe cel ce se arunca de la balcon si aflam ca celalalt a facut la fel.
4.Moarta era studenta, tocilara iar protagonistul a fost iubitul ei, insa i-a fost rusine cu ea in fata prietenilor lui si a parasit-o, in varianta originala. In povestea americana fantoma e translator, ce face o pasiune nebuna pentru protagonist si pentru ca era geloasa si nebuna o paraseste.
5. Tailandezii sunt groaznici. Mama moartei, tinea cadravul in casa, ca nu vroia sa o considere moarta, americanii ne spun ca se otraveste si moare singura in veranda.
6. Protagonista il iarta pe el la final, in filmul original, americanii sunt mai pragmatici iar el nu merita iertarea.
Filmul Thai mi-a placut atat de mult, fiind impresionat de ideea fantomei ce statea in carca lui, au fost cateva momente in care chiar ca m-am speriat, filmul m-a tinut in suspans pana la sfarsit. Poate si pentru ca stiam ce se intampla si pentru ca ea e o actrita proasta, filmul american a lasat mult de dorit. Povestea se leaga mai bine insa nu e de groaza mai deloc. E destul de light...
Nu stiu de ce de fiecare data ceva ce e bun trebuie refacut si de fiecare data iese mai prost. Poate ce pentru ca artistii intotdeauna cred ca abordarea lor e mai buna. Si asa au inventat Remake-urile.
Nu am gasit varianta indiana (sau mai vine spus variantele, ca cica sunt 3, insa una din ele e luata in considerare), Click, din 2010.
Pe curand...
Dupa cum povesteam acum o saptamana, am inceput un fel de traditie de seri de filme, in fiecare weekend, in camin. Printre filmele pe care le-am vazut se numara si Shutter, unul din cele mai cunoscute filme horror din Tailanda.
In urma postarii articolului am aflat de la Ancuta si Lemur ca exista o varianta americana si la Shutter. Nu stiu cum imi scapase, dar am zis ca trebuie sa-l vad. Cum am vazut pagina de pe IMDb a filmului am realizat de ce nu il vazusem, actrita principala e Rachael Taylor si nu pot sa o sufar. Nu mi-a placut de ea nici in Grey's Anatomy, nici in Charlie's Angels, nu mi-a placut nici aici. E prea dlonda pentru sprancenele alea negre si joaca prost rau de tot... Asa ca am inceput cu capsa pusa pe film... si a fost din ce in ce mai prost...
ATENTIE! Urmeaza spoilere! Daca vreit sa vedeti filmele, oricare in ele va recomand sa nu cititi.
Singurul plus pe care il are varinata americana e ca povestea se leaga mai bine, e un pic mai siropoasa, insa are sens. In rest filmul e vraiste. Cred ca japonezii il urasc... O sa incep cu lucrurile care mi s-au parut deplasate rau de tot, iar apoi o sa fac o comparatie intre filme.
Personajele principale se muta in Tokyo pentru ca el primeste un job acolo. Pai niciodata in Japonia nu o sa gasesti un apartament atat de mare ca cel pe care il aveau ei. Japonezii nu traiesc in case mari, casele lor au 100 de mp, nu construiesc apartamente mari pentru ca nu au acest concept. Apoi au filmat numai in statiile de tren moderne, cred ca asa li s-a dat aprobare, ca sa faca reclama la Japonia. Nu exista japonezi care sa vorbeasca asa de bine engleza, ca cei din film, o spun din proprie experienta. Am auzit engleza profesorilor, profesori ce au predat si in America, engleza tinerilor, ce au certificate de engleza, au accent, asa cum in filme rusii accent de rusi, asiaticii au accentul lor. Poate ca chinezii nu au accentul atat de evidentiat, ca sunt chinezi si ei copiaza orice, inclusiv accentul. Inteleg ca au folosit actori asiatici ce locuiesc la Hollywood, dar puteau sa le spuna sa vorbeasca cu accent.
Si cea mai mare greseala este un intreg personaj, asistenta lui. Pai niciodata in viata lor Japonezii nu o sa fie tandrii in public, nu o sa vezi o femeie care sa mangaie un barbat, care nu e sotul ei, sau care sa se poarte ca o flusturatica, asa cum se comporta gagica asta in film.
Si ca sa mai spun ceva despre faptul ca a fost filmat in Tokyo, multe dintre cladiri le-am recunoscut, si sunt mandru de asta... Am mai avut sentimentul asta cand vedeam la tv manifestarile din fata Parlamentului din Atena si imi aduceam aminte cum treceam in fiecare zi pe acolo, cand am fost la Ral.
Remake, remake, insa fiecare producator are viziunea lui asa ca varianta americana a fost un pic diferita de cea tailandeza.
1.In filmul tailandez, care incepe tot cu o nunta, se casatoreste unul din prietenii personajului principal, insa in cel american se casatoresc personajele principale.
2. Scena cu accidentul este mai bine gandita in varianta americana. Masina se invarte, sa lovesc de un copac, lesina si cand se trezesc fata peste care au dat nu mai e. El nu vede fata asa ca ii spune ei ca poate a fost un animal. Cheama si politia. Tailandezii sunt mai certati cu legea si cand lovesc cu masina, fata, el ii spune sa fuga de la locul accidentului. El vede peste cine a dat, stia ca e fosta si nu zice nimic.
3. In varianta originala protagonistii afla de fotogafiile in care se vad fantome de la un expert in domeniu, in remake, apare un tip care avea o revista despre asa ceva si mai e si un clar-vazator.
3. Americanii ne arata ca prietenii protagonistului mor, in diferite feluri, in original, il vedem doar pe cel ce se arunca de la balcon si aflam ca celalalt a facut la fel.
4.Moarta era studenta, tocilara iar protagonistul a fost iubitul ei, insa i-a fost rusine cu ea in fata prietenilor lui si a parasit-o, in varianta originala. In povestea americana fantoma e translator, ce face o pasiune nebuna pentru protagonist si pentru ca era geloasa si nebuna o paraseste.
5. Tailandezii sunt groaznici. Mama moartei, tinea cadravul in casa, ca nu vroia sa o considere moarta, americanii ne spun ca se otraveste si moare singura in veranda.
6. Protagonista il iarta pe el la final, in filmul original, americanii sunt mai pragmatici iar el nu merita iertarea.
Filmul Thai mi-a placut atat de mult, fiind impresionat de ideea fantomei ce statea in carca lui, au fost cateva momente in care chiar ca m-am speriat, filmul m-a tinut in suspans pana la sfarsit. Poate si pentru ca stiam ce se intampla si pentru ca ea e o actrita proasta, filmul american a lasat mult de dorit. Povestea se leaga mai bine insa nu e de groaza mai deloc. E destul de light...
Nu stiu de ce de fiecare data ceva ce e bun trebuie refacut si de fiecare data iese mai prost. Poate ce pentru ca artistii intotdeauna cred ca abordarea lor e mai buna. Si asa au inventat Remake-urile.
Nu am gasit varianta indiana (sau mai vine spus variantele, ca cica sunt 3, insa una din ele e luata in considerare), Click, din 2010.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu