Treceți la conținutul principal

Nu ma pot abtine!

Mi-am promis mie si am promis celor care citesc acest blog ca nu il voi mai transforma intr-o unealta de razbunare si ca nu voi mai scrie articole ce jignesc pe cineva.
Insa nu ma pot abtine! Imi fierbe sangele in vene si sunt irascibil rau din caza racelii si vreau sa stie toata lumea pana unde poate merge nesimtirea la unii.

Probabil ca toti ati avut in grupa/clasa acel coleg care niciodata nu venea la scoala si la sfarsit de semestru, in sesiune te freca la cap cu telefoane, vizite la domiciliu, buzz-uri pe mess, mailuri, sms-uri de ajutor. L-ai ajutata odata, de doua ori si apoi ai inceput sa il refuzi. Cel putin asa a fost in cazul meu. Mi-e mi-a pus capac intr-o dimineata de septembrie cand dormeam atat de bine iar un aple de la el m-a trezit. Era si indignat ca eu dorm in timp ce el da restante. De atunci nu i-am mai raspuns niciodata. Odata m-a sunat la 4 dimineata, de pe un alt numar, praf de beat si drogat sa imi multumeasca ca exist. Apoi mi-a trimis un mesaj in care spunea ca mananc cacat, mesaj care nu trebuia sa fie pentru mine.
Zilele trecute mi-a trimis mesaj pe facebook. Cica e la master, la Geotehnica si si-a ales ca tema de dizertatie lichefierea. Stie (cum sa nu stie) ca sunt in Japonia si vrea ajutor. Sa ii scanez materiale si sa i le trimit. Ii spun ca mi-am schimbat tema de dizeratie si acum o vrea pe aia. Ba, e nesmtit rau de tot! Nu intelege ca nu vreau sa il ajut, el chiar crede ca eu glumesc. In primul rand nu ii dau tema mea, in al doilea rand am un an jumatate sa o fac, inca nu m-am apucat, in al treilea rand nu ii caut nimic! Sa mor eu! M-a mai ajutat cineva sa il ajut cu materiale si o sa o fac si cu toate ca sunt aceleasi, leprei nu i le dau!

Si daca asta ar fi singura problema. Nu stiu cum, dar vin toate asa una peste alta... Urasc cand prietenii mei sufera si urasc oamenii care ii fac sa sufere si urasc pe oamenii care sunt prieteni cu cei ce imi fac prietenii sa sufere (exagerez). Am un prieten bun (poate sa fie el sau ea, nu vreau sa-i spun sexul) ce a facut o schimbare radicala de viata, luand-o arecum de la capat ca sa scape de cineva. Sa uite pe cineva din cauza caruia a suferit. Motivul de suferinta e o terta persoana. Care nu ma cunoaste personal, nu m-a vazut in viata mea, insa o fu*e grija de prietenii prietenului meu. Deci, si de mine. Si pentru ca am profil privat pe facebook, cred, mi-a dat add ieri. De parca nu putea sa vada pozele de pe pagina celui ce a facut sa sufere. I-am trimis un mesaj privat si i-am zis ca nu o cunosc (pe ea, persoana) si ca o sa ii dau accept dupa ce o cunosc, daca este cazul. Simplul motiv ca e cine e cu persoana pe care o stiu (persoana pe care am numit-o in mesaj, cunostinta), nu ii ofera privilegiul sa fim prieteni pe facebook.
Si nesimtita imi raspunde pe un ton sarcastic: ca nu mi-a dat ea add, ci ca s-a dat singur (ca facebookul asta e persoana si face activitati de una singura) si ca nici nu vrea sa fie prieten cu mine din cauza ca avem o cunostiinta comuna (si a pus nostinta intre ghilimele, cica ma citeaza). Apoi imi zice Pa!
Pa sa-i zici lu cui vrei tu, nu mie! (si m-am abtinut sa nu zic "lui mata!" oups!). Mai are si tupeu. Nu i-a convenit cand i-am zis ca nu ii dau accept si o face pe desteapta cu mine! Si pun pariu ca s-a dus cu para la respectivul...
Hai pa!... adica...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...