Nu ma pot abtine!
Mi-am promis mie si am promis celor care citesc acest blog ca nu il voi mai transforma intr-o unealta de razbunare si ca nu voi mai scrie articole ce jignesc pe cineva.
Insa nu ma pot abtine! Imi fierbe sangele in vene si sunt irascibil rau din caza racelii si vreau sa stie toata lumea pana unde poate merge nesimtirea la unii.
Probabil ca toti ati avut in grupa/clasa acel coleg care niciodata nu venea la scoala si la sfarsit de semestru, in sesiune te freca la cap cu telefoane, vizite la domiciliu, buzz-uri pe mess, mailuri, sms-uri de ajutor. L-ai ajutata odata, de doua ori si apoi ai inceput sa il refuzi. Cel putin asa a fost in cazul meu. Mi-e mi-a pus capac intr-o dimineata de septembrie cand dormeam atat de bine iar un aple de la el m-a trezit. Era si indignat ca eu dorm in timp ce el da restante. De atunci nu i-am mai raspuns niciodata. Odata m-a sunat la 4 dimineata, de pe un alt numar, praf de beat si drogat sa imi multumeasca ca exist. Apoi mi-a trimis un mesaj in care spunea ca mananc cacat, mesaj care nu trebuia sa fie pentru mine.
Zilele trecute mi-a trimis mesaj pe facebook. Cica e la master, la Geotehnica si si-a ales ca tema de dizertatie lichefierea. Stie (cum sa nu stie) ca sunt in Japonia si vrea ajutor. Sa ii scanez materiale si sa i le trimit. Ii spun ca mi-am schimbat tema de dizeratie si acum o vrea pe aia. Ba, e nesmtit rau de tot! Nu intelege ca nu vreau sa il ajut, el chiar crede ca eu glumesc. In primul rand nu ii dau tema mea, in al doilea rand am un an jumatate sa o fac, inca nu m-am apucat, in al treilea rand nu ii caut nimic! Sa mor eu! M-a mai ajutat cineva sa il ajut cu materiale si o sa o fac si cu toate ca sunt aceleasi, leprei nu i le dau!
Si daca asta ar fi singura problema. Nu stiu cum, dar vin toate asa una peste alta... Urasc cand prietenii mei sufera si urasc oamenii care ii fac sa sufere si urasc pe oamenii care sunt prieteni cu cei ce imi fac prietenii sa sufere (exagerez). Am un prieten bun (poate sa fie el sau ea, nu vreau sa-i spun sexul) ce a facut o schimbare radicala de viata, luand-o arecum de la capat ca sa scape de cineva. Sa uite pe cineva din cauza caruia a suferit. Motivul de suferinta e o terta persoana. Care nu ma cunoaste personal, nu m-a vazut in viata mea, insa o fu*e grija de prietenii prietenului meu. Deci, si de mine. Si pentru ca am profil privat pe facebook, cred, mi-a dat add ieri. De parca nu putea sa vada pozele de pe pagina celui ce a facut sa sufere. I-am trimis un mesaj privat si i-am zis ca nu o cunosc (pe ea, persoana) si ca o sa ii dau accept dupa ce o cunosc, daca este cazul. Simplul motiv ca e cine e cu persoana pe care o stiu (persoana pe care am numit-o in mesaj, cunostinta), nu ii ofera privilegiul sa fim prieteni pe facebook.
Si nesimtita imi raspunde pe un ton sarcastic: ca nu mi-a dat ea add, ci ca s-a dat singur (ca facebookul asta e persoana si face activitati de una singura) si ca nici nu vrea sa fie prieten cu mine din cauza ca avem o cunostiinta comuna (si a pus nostinta intre ghilimele, cica ma citeaza). Apoi imi zice Pa!
Pa sa-i zici lu cui vrei tu, nu mie! (si m-am abtinut sa nu zic "lui mata!" oups!). Mai are si tupeu. Nu i-a convenit cand i-am zis ca nu ii dau accept si o face pe desteapta cu mine! Si pun pariu ca s-a dus cu para la respectivul...
Hai pa!... adica...
Pe curand...
Insa nu ma pot abtine! Imi fierbe sangele in vene si sunt irascibil rau din caza racelii si vreau sa stie toata lumea pana unde poate merge nesimtirea la unii.
Probabil ca toti ati avut in grupa/clasa acel coleg care niciodata nu venea la scoala si la sfarsit de semestru, in sesiune te freca la cap cu telefoane, vizite la domiciliu, buzz-uri pe mess, mailuri, sms-uri de ajutor. L-ai ajutata odata, de doua ori si apoi ai inceput sa il refuzi. Cel putin asa a fost in cazul meu. Mi-e mi-a pus capac intr-o dimineata de septembrie cand dormeam atat de bine iar un aple de la el m-a trezit. Era si indignat ca eu dorm in timp ce el da restante. De atunci nu i-am mai raspuns niciodata. Odata m-a sunat la 4 dimineata, de pe un alt numar, praf de beat si drogat sa imi multumeasca ca exist. Apoi mi-a trimis un mesaj in care spunea ca mananc cacat, mesaj care nu trebuia sa fie pentru mine.
Zilele trecute mi-a trimis mesaj pe facebook. Cica e la master, la Geotehnica si si-a ales ca tema de dizertatie lichefierea. Stie (cum sa nu stie) ca sunt in Japonia si vrea ajutor. Sa ii scanez materiale si sa i le trimit. Ii spun ca mi-am schimbat tema de dizeratie si acum o vrea pe aia. Ba, e nesmtit rau de tot! Nu intelege ca nu vreau sa il ajut, el chiar crede ca eu glumesc. In primul rand nu ii dau tema mea, in al doilea rand am un an jumatate sa o fac, inca nu m-am apucat, in al treilea rand nu ii caut nimic! Sa mor eu! M-a mai ajutat cineva sa il ajut cu materiale si o sa o fac si cu toate ca sunt aceleasi, leprei nu i le dau!
Si daca asta ar fi singura problema. Nu stiu cum, dar vin toate asa una peste alta... Urasc cand prietenii mei sufera si urasc oamenii care ii fac sa sufere si urasc pe oamenii care sunt prieteni cu cei ce imi fac prietenii sa sufere (exagerez). Am un prieten bun (poate sa fie el sau ea, nu vreau sa-i spun sexul) ce a facut o schimbare radicala de viata, luand-o arecum de la capat ca sa scape de cineva. Sa uite pe cineva din cauza caruia a suferit. Motivul de suferinta e o terta persoana. Care nu ma cunoaste personal, nu m-a vazut in viata mea, insa o fu*e grija de prietenii prietenului meu. Deci, si de mine. Si pentru ca am profil privat pe facebook, cred, mi-a dat add ieri. De parca nu putea sa vada pozele de pe pagina celui ce a facut sa sufere. I-am trimis un mesaj privat si i-am zis ca nu o cunosc (pe ea, persoana) si ca o sa ii dau accept dupa ce o cunosc, daca este cazul. Simplul motiv ca e cine e cu persoana pe care o stiu (persoana pe care am numit-o in mesaj, cunostinta), nu ii ofera privilegiul sa fim prieteni pe facebook.
Si nesimtita imi raspunde pe un ton sarcastic: ca nu mi-a dat ea add, ci ca s-a dat singur (ca facebookul asta e persoana si face activitati de una singura) si ca nici nu vrea sa fie prieten cu mine din cauza ca avem o cunostiinta comuna (si a pus nostinta intre ghilimele, cica ma citeaza). Apoi imi zice Pa!
Pa sa-i zici lu cui vrei tu, nu mie! (si m-am abtinut sa nu zic "lui mata!" oups!). Mai are si tupeu. Nu i-a convenit cand i-am zis ca nu ii dau accept si o face pe desteapta cu mine! Si pun pariu ca s-a dus cu para la respectivul...
Hai pa!... adica...
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu