Treceți la conținutul principal

O seara de vineri

Intr-o seara calduroasa de final de mai, undeva in suburbiile Tokioului, ma plimbam cu prietenul meu la fel de alb si cu ochii la fel de verzi-albastrui, pe o alee ce parea sa fie acoperita de o cupola verde ce sakura prin ramurile carora se vedea cate o stea. Pe alee, pe langa noi, treceau grabiti localnici ce plimbau cateii sau ce hraneau pisica de la coltul blocului. Altii iesisera la alergat iar cei mai multi dintre ei se intorceau de la serviciu.
Sunt din ce in ce mai putini ce se uita lung la mine sau care tresar cand ma vad. S-au obisnuit cu noi aici. De acum stiu ca cateva sute de metri mai incolo e un camin international.
Din cand in cand mai tresare unul, insa asta se intampla cand ne aude vocile. Vorbim destul de tare si vorbim intr-o limba ciudata, o limba pe care nu prea o aud dar ce seamana cu ceva cunoscut. Atunci ingorc capul spre noi sa vada cum aratam.

Dar noi nu ii mai bagam in seama si nici nu ne mai pasa de cum reactioneza. Ne-am enervat de prea multe ori cand o batrana s-a dat jos de pe bicicleta cand a trecut pe langa noi, iar apoi s-a urcat la loc, sau cand un mosneag ursuz ne-a zis sa plecam acasa in tara noastra. Ne amuza copii ce se uita lung la noi, cascand gura de uimire sau razand pe ascuns. Putini din ei sunt mai curajosi si striga dupa tine "Haro!". Si hello-ul asta japonizat poate sa fie sincer sau aruncat la vrajeala cu tupeu. De mici ii vezi daca o sa fie extremisti sau deschisi.
In plimbarea noastra alene, manata de o conversatie despre nimicuri importante, ne intesectam cu zeci de astfel de oameni iar la un moment dat mi se pare ca devin un tot unitar, un val ce se misca pe langa noi, barca. Din valul acela observ deodata ceva diferit. E un strain, e gaijin ca mine, ca noi. E de mai mult aici, e cat se poate de japonizat. La 26 de grade e imbracat la costum cu cravata si poarta in mana o servieta. Pe frunte transpiratia i se aduna margele. Pe el l-a invins sistemul sau poate el a ales sa fie parte din el, sa se ascunda intre altii la fel, sa nu mai iasa in evidenta. Ii va pe fata tristetea si oboseala asa ca ii transmit si eu un zambet mic si o privire calda ce spune: "Si noi suntem in situatia ta, te intelegem si suntem alaturi de tine!" Ii caut ochii si astept sa imi intoarca un zambet ce sa-mi spuna: "Multumesc!" insa primesc niste ochi incruntati si o miscare din cap, cu barbia inainte ce imi spune: "Ce vrei ba de la mine!".
Si atunci am rabufnit. Cum? Aici gaijini inghititi de sistem sunt mai rai ca japonezii extremisti. Ma intorc inspre el si il injur in romana destul de urat si destul de tare. Prietenul meu striga: "Horica! Ce te-a apucat?" Ce sa-i spun, cum sa-i explic frustrarea asta stupida, cum sa-i zic ca m-a enervat ca un strain nu mi-a zambit cand i-am zambit si eu. Mai mult ca sigur cea ce am crezut eu ca transmit s-a vazut altfel din exterior si omul acela s-a aparat instinctual. E vreo lege nescrisa ce spune ca daca ii zambesti unui om aflat in ceasi situatie ca tine, iti zambeste si el? Mai mult ca sigur ca nu va intelege ce s-a intamplat pentru ca nici eu nu am inteles cand am incercat sa imi dau seama ce a fost cu acea reactie a mea si nici  dupa cateva ore cand scriu aici povestea.
Am fost un caine ce a latrat prieteneste pe langa alt cainie si a primit in schimb un marait. Cu coada intre picioare mi-am vazut cuminte de drum si de discutiile noastre, incercand sa fac uitata povestea.
Poveste ce inca ma bantuieste...
Pe curand...

P.S.: Dupa ce am trait povestea asta, in timp ce scriam un ciot al articolului de pe telefon, am descoperit un articol al Sabinei Yamamoto pe aceasi tema. Articolul ei e usor la polul opus, e optimist si luminos ca ea. Merita citit, aici.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...