Mouth and Foof Paintining Artists of the World Exhibition 2013
M-am bucurat tare sa vad acum o luna afisul ce anunta expozitia de pictura cu tablouri realizate cu gura sau picioarele. Anul trecut am fost impresionat de ceea ce am vazut, si anul acesta vroiam sa impartasesc experienta cu prietenii mei. Plus ca acum aveam sansa sa am langa mine pe cineva care citeste bine in japoneza si puteam sa inteleg prezentarea fiecarui pictor si tablou.
Asa ca, dupa ce am dat sfoara in tara, duminica pe la amiaza (dupa o noapte nebuna in care am urmarit pe net Eurovisionul), l-am cules pe Roman din gara si impreuna cu el am plecat spre sala de sport, unde era realizata expozitia.
Am fost placut surprins sa descopar ca 99% din tablouri erau altele decat cele de anul trecut si am treasarit la fiecare poveste in parte. M-am gandit la tipul care era electrician si si-a paralizat dupa ce a cazut de pe un stalp de inalta tensiune, si-ar fi descoperit talentul, sau daca gimnastul ce si-a pierdut mobilitatea la un antrenament ar mai fi facut acele tablouri pline de frumusete.
Am avut norocul sa vedem si o demostratie de pictura a unui pictor local. Cu teama ne-am apropiat de el si l-am privit curiosi. Fiecare linie realizata cu pensula, fiecare incarcare a pensulei cu vosea necesita cateva miscari ale scaunului in care era mobilizat. Nici nu stiam ce sa facem si ne era frica si sa respiram. Vorbeam in soapta unul langa altul si nu vroiam sa-l deranjam.
Am plecat de acolo cu inimia cat un purice si motivat. Ce motive am sa nu ma dau jos din pat dimineata? Am doua maini si doua picioare functionale si un creier bun. Sunt cat se poate de sanatos si nu am niciun motiv pentru care sa ma plang...
Pe curand...
Asa ca, dupa ce am dat sfoara in tara, duminica pe la amiaza (dupa o noapte nebuna in care am urmarit pe net Eurovisionul), l-am cules pe Roman din gara si impreuna cu el am plecat spre sala de sport, unde era realizata expozitia.
Am fost placut surprins sa descopar ca 99% din tablouri erau altele decat cele de anul trecut si am treasarit la fiecare poveste in parte. M-am gandit la tipul care era electrician si si-a paralizat dupa ce a cazut de pe un stalp de inalta tensiune, si-ar fi descoperit talentul, sau daca gimnastul ce si-a pierdut mobilitatea la un antrenament ar mai fi facut acele tablouri pline de frumusete.
Am avut norocul sa vedem si o demostratie de pictura a unui pictor local. Cu teama ne-am apropiat de el si l-am privit curiosi. Fiecare linie realizata cu pensula, fiecare incarcare a pensulei cu vosea necesita cateva miscari ale scaunului in care era mobilizat. Nici nu stiam ce sa facem si ne era frica si sa respiram. Vorbeam in soapta unul langa altul si nu vroiam sa-l deranjam.
 |
| Mai multe poze de la expozitie, puteti vedea pe pagina de facebook a blogului, aici. |
Comentarii
Trimiteți un comentariu