Treceți la conținutul principal

Cum mi-am petrecut... Pastele

In preajma sarbatorilor devin emotiv. Orice sarbatoare e, e motiv de petrecut in familie, iar cand esti la zeci de mii de kilometrii departare de casa, singur, nu te simti prea bine. Anul trecut m-am mintit singur de sarbatori: mi-am luat singur cadouri de Craciun, am vopsit singur oua de Paste si m-am dus singur pe plaja in Odaiba de 1 Mai. Anul asta am fost mai norocos si am intalnit niste oameni misto cu care am impartasit multe momente.
Pusi pe fapte mari, am decis sa mergem de Pasti+1 Mai (2 in 1) la Ito, acolo unde incepe povestea lui Moise. Aveam niste emotii mari de tot. Pe Moise l-am descoperit cand eram acasa, cand am vrut ca in acea luna in Romania, sa pastrez ceva din Japonia langa mine. Dupa aceea mi-am propus sa-l cunosc si nu m-as fi asteptat niciodata ca el sa fie surpriza de ziua mea. Nu am de gand sa va zic cat e de misto ca om, ca ii stric imaginea de bau-bau al blogosferei de diaspora, si nici nu ma intereseaza cum vi se pare voua el, ca om. Eu sunt fan Moise si  ca orice fan, sunt mandru ca am ajuns sa beau bere cu el, si mai ales sa-i calc pragul casei (fara sa fiu stalker si sa fac asta in timp ce el doarme).

Si a fost un 2 in 1. Oua rosii vopsite in coji de ceapa de catre Roman, salata boeuf facuta de Roman si Alex, pasca si mici facuti de George. Am simtit gustul sarbatorilor, departe de casa si m-am simtit bine pana seara tarziu,

Ito mi-a placut mult, era un alt personaj dintr-o poveste pe care incercam sa o descopar, dincolo de cuvinte. Mi s-a parut o mica Romanie, cu munte, mare si apa tarmala. Prafuita si usor parasita, cu constructii mari ce amintesc de vremuri de mult apuse.
A fost o zi misto, ce a terminat apoteotic minivacanta de Golden Week.

Si abia astept urmatoarea vizita la Ito. Poate atunci ajung si la Futo, asa inainte de plecat de tot acasa.

Later Edit: Mi-a amintit Moise de o chestie pe care am descoperit-o la masa. Toti patru aveam ochii verzi. Da stiu, mama se incapataneaza sa zica ca eu am ochii albastri, insa sunt undeva intre, se schimba de la o zi la alta. Azi sut albastrii ca in poza de profil a blogului, maine sunt verzi. Cineva mi-a zis ca sunt ca marea (Multumesc Miru, nu o sa uit niciodata acel compliment).
Si ca sa-l citez pe Moise "potriveala dracului adică, să nimerești patru oameni cu cei mai rari ochi din lume - doi la sută, ca impozitul către ong-uri"

Pe curand...

Comentarii

  1. Cealaltă Ancuță10 mai, 2013

    Și eu am ochi cameleon. uneori sunt albaștri ca cerul, alteori albastru gri, ori verde-albastru sau verde smarald. Pana acum eu, familia si prietenii am identificat aceste 4 culori, dar cine stie. :))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...