Ikebukuro vibe
Nu stiu cum au fost studentiile voaste, dar studentia mea a fost foarte frumoasa. Cand esti student iti permiti sa pierzi noptile aiurea si sa dormi jumatate de zi. Plus ca in studentie gasesti cele mai neconventionale si ieftine modalitati de a te distra. Cum se incalzea afara, cum ne adunam seara pe scari la Casa de Cultura a Studentilor din Iasi sau la Agronomie, cu un capuccino in mana, pierdeam timpul povestind una sau alta. Nici nu stiu despre ce vorbeam pentru ca ne vedeam toata ziua la scoala si apoi seara ieseam impreuna. In unele seri se intampla cate ceva memorabil, insa in multe din ele era doar o senzatie calda de prietenie si lipsa de griji.
Nu prea am avut senzatia asta de cand sunt in Japonia. Aici totul e prea calculat si formal. Plus ca sunt conditionat de timp: nu pot sta prea mult in oras ca nu mai am tren pana la tara la mine. Dar sambata am reusit sa simt acel sentiment in suflet si a fost atat de placut. Dupa ce am fost la Oktoberfest, am hotarat sa mai pierdem niste timp in oras. Ideea era sa facem un karaoke prin Ikebukuro, insa nu gasisem nimic ieftin in zona in care eram asa ca am traversat parcul Metropolitan sa cautam un bar ieftin pe care il stia Alex. Si atunci a venit propunerea de la ea: ce-ar fi sa ne luam o bere de la magazin si sa o bem aici, in parc. In sfarsit o idee buna! Dupa ce ne-am cumparat berile, ne-am asezat pe o teava intre niste tipi ce repetau cu trupa si niste muncitori ce agatasera niste prostituate. Am stat o ora acolo, sorbind din bere si aplaudand dupa fiecare cantec al trupei. Am intrat in vorba cu un american ce locuia in Tokyo de 20 de ani si cu unul din membrii trupei ce repeta acolo. Erau atat de simpatici: un tip ce parea sa fie tipa sau o tipa ce poate era tip, un barbat intre doua varste ce isi gasea liberatea in fiecare seara de weekend, cand repeta in parc, si un nene flower-power ce nu se lasase invins de sistem.
N-as mai fi plecat de acolo dar eram conditionat de tren. As fi putut face noapte alba, pierduta aiurea pe strazi, insa duminca la 10 trebuia sa fiu undeva si nu puteam sa fiu rupt de somn.
V-am mai spus ca Ikebukuro e zona mea preferata din Tokyo, nu?
Insa o sa vina si o noapte alba cat de curand...
Pe curand...
Nu prea am avut senzatia asta de cand sunt in Japonia. Aici totul e prea calculat si formal. Plus ca sunt conditionat de timp: nu pot sta prea mult in oras ca nu mai am tren pana la tara la mine. Dar sambata am reusit sa simt acel sentiment in suflet si a fost atat de placut. Dupa ce am fost la Oktoberfest, am hotarat sa mai pierdem niste timp in oras. Ideea era sa facem un karaoke prin Ikebukuro, insa nu gasisem nimic ieftin in zona in care eram asa ca am traversat parcul Metropolitan sa cautam un bar ieftin pe care il stia Alex. Si atunci a venit propunerea de la ea: ce-ar fi sa ne luam o bere de la magazin si sa o bem aici, in parc. In sfarsit o idee buna! Dupa ce ne-am cumparat berile, ne-am asezat pe o teava intre niste tipi ce repetau cu trupa si niste muncitori ce agatasera niste prostituate. Am stat o ora acolo, sorbind din bere si aplaudand dupa fiecare cantec al trupei. Am intrat in vorba cu un american ce locuia in Tokyo de 20 de ani si cu unul din membrii trupei ce repeta acolo. Erau atat de simpatici: un tip ce parea sa fie tipa sau o tipa ce poate era tip, un barbat intre doua varste ce isi gasea liberatea in fiecare seara de weekend, cand repeta in parc, si un nene flower-power ce nu se lasase invins de sistem.
N-as mai fi plecat de acolo dar eram conditionat de tren. As fi putut face noapte alba, pierduta aiurea pe strazi, insa duminca la 10 trebuia sa fiu undeva si nu puteam sa fiu rupt de somn.
V-am mai spus ca Ikebukuro e zona mea preferata din Tokyo, nu?
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu