Treceți la conținutul principal

Ikebukuro vibe

Nu stiu cum au fost studentiile voaste, dar studentia mea a fost foarte frumoasa.  Cand esti student iti permiti sa pierzi noptile aiurea si sa dormi jumatate de zi. Plus ca in studentie gasesti cele mai neconventionale si ieftine modalitati de a te distra. Cum se incalzea afara, cum ne adunam seara pe scari la Casa de Cultura a Studentilor din Iasi sau la Agronomie, cu un capuccino in mana, pierdeam timpul povestind una sau alta. Nici nu stiu despre ce vorbeam pentru ca ne vedeam toata ziua la scoala si apoi seara ieseam impreuna. In unele seri se intampla cate ceva memorabil, insa in multe din ele era doar o senzatie calda de prietenie si lipsa de griji.
Nu prea am avut senzatia asta de cand sunt in Japonia. Aici totul e prea calculat si formal. Plus ca sunt conditionat de timp: nu pot sta prea mult in oras ca nu mai am tren pana la tara la mine. Dar sambata am reusit sa simt acel sentiment in suflet si a fost atat de placut. Dupa ce am fost la Oktoberfest, am hotarat sa mai pierdem niste timp in oras. Ideea era sa facem un karaoke prin Ikebukuro, insa nu gasisem nimic ieftin in zona in care eram asa ca am traversat parcul Metropolitan sa cautam un bar ieftin pe care il stia Alex. Si atunci a venit propunerea de la ea: ce-ar fi sa ne luam o bere de la magazin si sa o bem aici, in parc. In sfarsit o idee buna! Dupa ce ne-am cumparat berile, ne-am asezat pe o teava intre niste tipi ce repetau cu trupa si niste muncitori ce agatasera niste prostituate. Am stat o ora acolo, sorbind din bere si aplaudand dupa fiecare cantec al trupei. Am intrat in vorba cu un american ce locuia in Tokyo de 20 de ani si cu unul din membrii trupei ce repeta acolo. Erau atat de simpatici: un tip ce parea sa fie tipa  sau o tipa ce poate era tip, un barbat intre doua varste  ce isi gasea liberatea in fiecare seara de weekend, cand repeta in parc, si un nene flower-power ce nu se lasase invins de sistem.
N-as mai fi plecat de acolo dar eram conditionat de tren. As fi putut face noapte alba, pierduta aiurea pe strazi, insa duminca la 10 trebuia sa fiu undeva si nu puteam sa fiu rupt de somn.
V-am mai spus ca Ikebukuro e zona mea preferata din Tokyo, nu?
Insa o sa vina si o noapte alba cat de curand...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...