Minunea de langa camin

La doua zile de la venirea mea in camin, seful de camin, Yuichiro, m-a dus la un mimimuzeu in aer liber. era un muzeu cu cateva case traditionale japoneze si un spatiu de joaca pentru copii. Mi se paruse unul din cele mai frumoase locuri pe care le vazusem vreoda si poate ca de aceea imi ramasese in minte ca u vis.
Timp de un an de zile nu am mai trecut pe acolo. Cand ajungeam in acea zona o luam pe o strada paralela si nu vedeam parcul asa ca am uitat de el. Apoi, odata cand am mers la Muzeul Gazului am trecut pe langa gardul parcului si mi-am amintit de el.
Insa mi-a fost frica sa mai merg acolo. Mi-a fost frica ca ceea ce era in amintirea mea era o imagine destorsionata a unei amintiri. Era primul muzeu pe care il vedeam, erau primele case traditionale pe care le vedeam si tare aveam impresia ca mi-am imaginat multe dintre acele lucruri. Mai ales ca la jumatate de ora de mers pe jos de la camin e Muzeul in aer liber Edo, unde se gasesc case, anexe si magazine din perioada respectiva. De ce ar exista un alt muzeu, mai micut, gratuit langa?
Insa duminica mi-am facut curaj si am intrat pe poarta muzeului.
La intrare se afla cladirea postei din Hanakoganei. Mi-o aminteam mai ales pentru ca era la intrarea in parc si mai trecusem pe langa ea. Imi aminteam si spatiul de joaca de langa posta, acolo unde copii se urca pe picioroange de bambus si se chinuie sa mearga cu ele sau invata sa confectioneze jucarii ca in acea perioada.

Insa nu imi amintesc moara de apa. Posibil sa fi fost in renovare in acea vreme pentru ca roata pare noua. Imi amintesc sperietoarea de ciori si casa de stuf de langa ea, imi amintesc casa unei familii instarite si sura. Acum am descoperit o mim-gradina japoneza unde de acum imi voi petrece dupa-amiezele libere cititind, si statia de pomiperi ce se afla pe timpuri in zona.

Si cum sa nu-ti placa in suburbie, cand pe langa case, terenuri agricole si padurici de bambus, mai e cate un loc din acesta, o oaza de verde unde poti sa te relaxezi, unde uiti de trafic si de galagie, de praf si de ingramadela?
Mai multe imagini din parculet gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...