Zapada de primavara

Zapada de primavara este prima carte din  tetralogia Marea Fertilitatii scrisa de Yukio Mishima, unul din cei mai cunoscuti scriitori japonezi
Nascut in 1925 si activ ca scriitor intre anii 1941 -1970, Mishima  publict36 de volume de proza, eseistica, poezie si piese de teatru. Pe langa acestea, a fost si activist politic de extrema dreapta. Ramane unul din cei mai faimosi scriitori din seculul XX pentru credinta pe care a avut-o in setul sau de valori. Pe 25 noiembrie 1970 Mishima impreuna cu alti 4 barbati a luat cu asalt cladirea armatei din Tokyo. De la blacon a tinut un discurs in care a certut soldatilor sa preaia puterea si sa restituie imparatului suvernatitatea initiala insa a fost badjocorit si ironizat.
S-a intors in birou unde s-a sinucts prin sappuku (sinucidere prin despicarea abdomenului cu un pumnal). Ritualul a fost continuat de decapitarea realizata de unul din barbatii cu care venise. Capul acestuia a fost asezat apoi pe o foaie de ziar si a devenit una din imaginile reprezentative ale istoriei Japoniei de sec XX, alaturi de ciuperca nucleara.
A avut o realatie cu Michino Shonda (ce a devenit apoi sotia imparatului Akihito), pe care a cerut-o in casatorie si a fost refuzat. S-a casatorit si a avut doi copii iar dupa moarte au aparut informatii ca ar fi avut si incliatii homosexuale. A fost un om disciplinat ce a avut centura neagra la Kendo.
Pentru ca am fost impresionat de viata autorului am decis sa citesc tetralogia ce este considera opera sa de referinta.
Zapada de primavara prezinta o lume aflata in decadere la inceput de secol XX. Aristrocatia japoneza nu mai era ce era odata si in societate apareau noi paturi sociale ce contau mai mult. Sub aceste conditii se contureaza actiunea romanului, ce il are ca personaj principal pe Kiyoaki Matsugae, un parvenit indecis. Romanul nu a fost deoc pe gustul meu. Nu imi plac cartile in care autorul e omniscient, omniprezent si omnipotent si ma pierdeam in frazele lungi pline de adjective si in personajele numite dupa toate numele din buletin. Nu contest faptul ca e un roman bun, insa pe mine nu m-a prins deloc. In timp ce il citeam, gandurile imi fugeau in alta parte, actiunea nereusind sa ma tina captat. Insa din respect pentru Mishima am citit cartea pana la final. E posibil ca traducerea in engleza pe care am citit-o sa nu fie reusita, si traducerea romaneasca sa nu fie asa.
Pe curand...