Norwegian wood

Pe la inceputul mini-vacantei de Golden Week am terminat de citit Padurea Norvegiana de Haruki Murakami. In timp ce citeam cartea 4 persoane mi-au recomandat filmul. Asa ca am asteptat cu nerabdare sa treaca o saptamana, sa se aseze bine cartea, sa fiu destul de odihnit, sa am ambientul perfect sa vad filmul.

Si s-a intamplat ce se intampla de fiecare data cand plec la un drum cu mari asteptari: am ramas dezamagit...

Nu zic ca filmul nu e bun, insa nu e atat de bun pe cat ma asteptam eu.

In primul rand mie nu-mi place cum joaca actorii japonezi. Nu am vazut niciunul care sa-mi placa pana acum. Apoi m-am enervat ca au trecut peste niste scene ce mie mi s-au parut interesante dar care, ce-i drept, nu aveau relevanta pentru actiunea principala. Spuneam in recenzia cartii ca Haruki Murakami ne prezinta fiecare personaj cu aceasi complexitate, fie ca e vorba de un personaj important, fie ca e vorba de unul episodic, si ca lucrul asta te face sa te intrebi daca personajul acela o sa mai apara odata. E o tehnica pe care nu am mai observat-o la nimeni si pe mine cu asta m-a captat. E total opus de serialele politiste, gen CSI, cand iti dai seama cine e criminalul din prima scena pentru ca e un actor cunoscut.

Cand citeam replicile date de Naoko mi le imaginam spuse cu o voce grava si nu pitigaiat, asa cum fac fetele japoneze asa cum erau in film. 

Am fost impresionat de coloana sonora, de scenografie si montaj. Cadrele sunt alese perfect, peisajele si decorurile sunt asa cum mi le imaginam si eu, iar scenele de la Universitate sunt filmate la Waseda, universitatea la care studiez si eu. Imi placea sa recunosc colturi, alei sau sali din Universitate insa ma deranja faptul ca se trecea uneori brusc de la o scena la alta. Cartea e scrisa ca o amintire din trecut, insa in film timpul trecut e timpul actual si atunci nu exista trecerile acelea facute in timpul prezent din carte.

E un film bun, un film plin de emotii si de aceea imi pare rau ca l-am vazut acum. Poate trebuia sa-l vad peste un an, cand amintirea romanului era doar un contur si nu acum cand imi aduceam aminte replicile in timp cu subtitrarea.

Pe curand...