O zi oarecare la facultate

Sunt zile cand ma fac ca muncesc, si zile cand cred ca nu am timp sa termin tot ce am de terminat. Viata la birou e destul de haotica. Colegii mei sunt galagiosi si nu ii vad niciodata muncind. Sa fiu sincer, pana acum jumatate de an, am muncit la proict zi de zi. Am terminat tot ce aveam de terminat si apoi am inceput sa asteptam ceva. Proful ne promitea date noi sau ne spunea sa ne decidem cum ne impartim teza. Datele abia au venit si teza nu am impartit-o. Mai sunt cateva luni pana cand trebuie sa ne prezentam proiectul si nu am scris nimic la dizertatie.

Fix acum o saptamana eram cu graficele printate, asteptaman un telefon de la prof sa ne spuna cand are timp sa se vada cu noi. Urma sa plece cateva zile in Turcia si spunea ca vrea in avion sa se uite peste ce am lucrat. La ora 12 terminasem tot si asteptam telefonul. Nu mai aveam nimic de facut, insa inima imi batea tare de emotii. Mai e atat de putin timp... Si totusi cum impartim teza? Ce scriem in dizeratia aceea. Nu am nicio idee.
In asteptarea mea am inceput sa citesc din cartea pe care o caram cu mine. Imi era foame. Atunci am inceput sa scriu acest articol.
 Sarisem peste micul dejun penrtu ca ma trezisem la 4 si nu am mai putut adormii pana la 6. La 7 jumatate cand ceasul imi sunase, l-am inchis si m-am culcat la loc. M-am trezit la 8 jumatate, cand era prea tarziu pentru micul dejun.

Incepuse sa se incazeasca afara si pana in statie am inceput sa transpir destul de tare. Eram flamand si usor panicat. Era tarziu si imi era frica ca o sa ma sune proful in timp ce sunt pe drum. Insa nu a sunat toata ziua.
Pe drum am dat de un fashion victim si mi-am facut curaj sa il fotografiez. Sunetul facut de telefon cand am facut poza l-a facut sa se intoarca inspre mine, insa m-am facut ca ploua si mi-am continuat drumul spre scoala.

Ma amuzase teribil tinuta sa. Isi asortase sostetele negre la caciula, avea sacou si pantaloni la dunga scurti. Zici ca era un copilas mic ce se ducea la scoala intr-o zi frumoasa de mai si nu ditamai studentul la Waseda.

La facultate era zava mare in parcare. O masina de la Monster impartea energizante studentilor japonezi. S-au uita la mine si cand au vazut ca sunt strain, nu au intins doza cu lichidul energizant. Mai bine asa, ca nu prea mai beau eu sucuri si chestii cu zahar. Aveam in geanta cafeaua si o sticulta cu ceai de porumb.

Se anunta o zi ce putea sa fie plina sau banala. La momentul acela inca nu stiam...

Pe curand...