Treceți la conținutul principal

O zi oarecare la facultate

Sunt zile cand ma fac ca muncesc, si zile cand cred ca nu am timp sa termin tot ce am de terminat. Viata la birou e destul de haotica. Colegii mei sunt galagiosi si nu ii vad niciodata muncind. Sa fiu sincer, pana acum jumatate de an, am muncit la proict zi de zi. Am terminat tot ce aveam de terminat si apoi am inceput sa asteptam ceva. Proful ne promitea date noi sau ne spunea sa ne decidem cum ne impartim teza. Datele abia au venit si teza nu am impartit-o. Mai sunt cateva luni pana cand trebuie sa ne prezentam proiectul si nu am scris nimic la dizertatie.
Fix acum o saptamana eram cu graficele printate, asteptaman un telefon de la prof sa ne spuna cand are timp sa se vada cu noi. Urma sa plece cateva zile in Turcia si spunea ca vrea in avion sa se uite peste ce am lucrat. La ora 12 terminasem tot si asteptam telefonul. Nu mai aveam nimic de facut, insa inima imi batea tare de emotii. Mai e atat de putin timp... Si totusi cum impartim teza? Ce scriem in dizeratia aceea. Nu am nicio idee.
In asteptarea mea am inceput sa citesc din cartea pe care o caram cu mine. Imi era foame. Atunci am inceput sa scriu acest articol.
 Sarisem peste micul dejun penrtu ca ma trezisem la 4 si nu am mai putut adormii pana la 6. La 7 jumatate cand ceasul imi sunase, l-am inchis si m-am culcat la loc. M-am trezit la 8 jumatate, cand era prea tarziu pentru micul dejun.

Incepuse sa se incazeasca afara si pana in statie am inceput sa transpir destul de tare. Eram flamand si usor panicat. Era tarziu si imi era frica ca o sa ma sune proful in timp ce sunt pe drum. Insa nu a sunat toata ziua.
Pe drum am dat de un fashion victim si mi-am facut curaj sa il fotografiez. Sunetul facut de telefon cand am facut poza l-a facut sa se intoarca inspre mine, insa m-am facut ca ploua si mi-am continuat drumul spre scoala.
Ma amuzase teribil tinuta sa. Isi asortase sostetele negre la caciula, avea sacou si pantaloni la dunga scurti. Zici ca era un copilas mic ce se ducea la scoala intr-o zi frumoasa de mai si nu ditamai studentul la Waseda.

La facultate era zava mare in parcare. O masina de la Monster impartea energizante studentilor japonezi. S-au uita la mine si cand au vazut ca sunt strain, nu au intins doza cu lichidul energizant. Mai bine asa, ca nu prea mai beau eu sucuri si chestii cu zahar. Aveam in geanta cafeaua si o sticulta cu ceai de porumb.
Se anunta o zi ce putea sa fie plina sau banala. La momentul acela inca nu stiam...

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...