Treceți la conținutul principal

Pentru tine

La inceputul anului o descopeream pe Kim Thuy, o vietameza refugiata in Canada, in romanul Ru, roman ce e unul din cele mai frumoase confesiuni pe care le-am citit. Atunci spuneam de carte, ca  ne poarta din povesti in povesti, ghidata nu de ani, ci de simturi ce ii provoc aminitiri.
Kim in timp ce se afla in Ramallah, in turneul de promovarii cartii, il cunoastep pe Pascal Janovjac, un scriitor din Elvetia cu mama frantzoaica si tata refugiat din Slovacia, ce isi promova si el romanul L'invisible (roman ce din pacate a fost tradus numai in slovaca - iar franceza mea e prea rudimentara pentru a citii un roman in aceasta limba). Cei doi iau un mic dejun impreuna si decid sa faca schimb de e-mailuri pentur a coresponda pe viitor. Aceste frumoase corespondente cu povesti ce pornesc de la banala zi pe care o petrec acasa si care continua cu povesti din viata lor tumultoasa, au fost puse impreuna si au format acest roman.
Imi cumparasem cartea imediat dupa ce o citisem pe cealalta insa pana saptamana asta nu incepusem sa o citesc. O uitasem printre carti pe kindle si cand mi-am facut curatenie am descoperit-o.
Imi amintisem de ea atunci cand o vazusem, la Muzeul Imprimeriei, in colectia de carti cu cel mai bun design, moment in care va spuneam ca una din cartile castigatoare se afla in posesia mea.
Acum imi doresc ca Pascal sa fie tradus si la noi sau cel putin in engleza, pentru ca imi place mult cum scrie si mai ales imi place povestea lui de viata. Cei doi foarmeaza un cuplu de autori interesanti si lectura devine placuta. Greu mai lasi cartea din mana, iti propui sa te opresti odata cu finalul unui mail, insa unul din ei lanseaza o intrebare si atunci iti doresti sa stii ce va raspunde celalalt. Editura Spandugino are titluri interesante, si cu singuranta o sa fiu cu ochii pe ea.

UPDATE: Articolul asta a fost scris cu cateva zile inainte de a fi publicat. Intre timp am scris un mesaj editurii, pe pagina lor de facebook. Dupa o scurta conversatie cu cineva de la editura, am aflat ca la anul vor traduce unul din romanele lui Pascal Janovjac. M-am bucurat mult sa aflu asta pentru ca imi place stilul lor. Si felicitari editurii ca au pornit cu niste carti interesante, altceva decat celalalte edituri. Si-au gasit nisa si pentru asta ii admir.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...