Treceți la conținutul principal

Respira

Am invatan anul trei la cursul de Higrotermica si Acustica, de la domana profesoara Brosteanu, ca o cladire trebuie sa respire. Asa cun e recomandat pentru oameni sa poarte haine din materiale naturale, ca pielea sa poata respira, asa si peretii unei structuri trebuie sa respire.
Am o prietena ce si-a izolat casa si pe exterior si pe interior. A bagat de-a polistiren in ea, cat sa fie sigura ca nu o sa mai intre frigul iara. Degeaba i-am zis eu ca nu se face asa. Degeaba i-am explicat ca un semestru intreg am invatat sa folosesc cateva programe care iti arata unde se formeaza punctul de roua si ca e posibil ca peste cativa ani sa se trezeasca cu izolatia cazuta si cu ditamai mucegaiul pe perete, insa ca pana atunci e posibil sa se inbolnaveasca de plamani, ca ea o dadea cu nordul si cu factura de la gaz ce e mult mai mica.

Primul lucru pe care l-am facut cand am ramas singur in camera de camin, a fost sa analizez totul. Am analizat mocheta si tapetul de pe pereti si m-am uitat la tamplarie. Atunci am avut o problema. Tamplaria de la balcon era dintr-un aluminiu greu si etans. Nici un suflu de aer nu trecea pe acolo. Mi-am amintit de circulatia aerului si ma gandeam cum de japonezii nu stiu asta. Apoi am descoperit cele doua fante de aer.
Camera mea de camin are o fanta de aer, undeva langa birou. Fanta se poate deschide sau inchide manula, prin rasucirea unui buton.
Asa aerul curat intra in camera si se poatre face schimbul de oxigen. Insa pe langa aceasta fanta, ce poate fi inchisa mai e un ventilator. Acela e dituat deasupra patului si areul intra pe acolo, printre palete, chiar daca nu functioneza. Tin minte ca intr-o noapte de iarna batea un vant rece si imi intra firgul prin ventilator. L-am ascuns cu draperia si asa am mai scapat de frig. Aerul conditonat, dat pe cald nu facea fata. Doar v-am mai zis cum sta treaba cu incalizirea in Japonia. Ventilatorul poate fi pornit de la un intrerupator, aflat pe perete si are doua viteze (mi-a luat ceva timp sa ma prind ce e acolo pentru ca initial imi era fica sa apas pe el).
Asa camera respira, iar acum cand e destul de cald afara, insa nu destul pentru aerul conditonat, imi bag aerul in camera cu ventilatorul. Bine gandit, nu?
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...