20 de luni

Cand imi dau seama cat de repede zboara timpul si cat de putin timp mai am de stat aici, ma ia cu atacuri de panica. Au trecut 20 de luni si nici nu stiu cand s-a intamplat asta. Parca mai ieri era septembrie si implineam un an de cand eram in Japonia...
Astazi a reinceput scoala si tot azi mi-am luat analizele medicale. Dupa o saptamana de vacanta si zeci de mii de yeni cheltuiti, primul meu gand a fost sa nu mai platesc ceva la doctor si sa semnez cat mai repede pentru bursa.Ca dupa o luna in care am stat prost cu banii, in momentul in care a venit bursa mi-am facut de cap, si acum stau si dramuiesc, din nou, fiecare yen.
Ar trebui sa fiu fericit pentru ca doctorul mi-a zis ca tiroida functioneza bine. Insa nu ma asteptam la asa ceva si speram ca sursa problemelor mele sa fie organul ala din gat, ce funtionaeza prost pentru ca sunt baiatul lui mama. Se pare ca sora-mea ii mosteneste tiroida si ca la mine e ficatul. Da, ficatul e sursa problemelor mele. E inca obosit si de aceea e lenes. Nu exista tratament medicamentos, ci trebuie sa dorm mai mult, sa ma stresez mai putin si sa o las mai moale cu cafeaua. Nici una din asta nu e posibil. Nu pot sa ma culc la 11 ca sa dorm 8 ore. 6 ore de somn sunt sufieciente pentru a nu ma trezi cu o migrena, si ca sa nu adorm cu capul pe birou, beau trei cafele pe zi. Si nu pot sa nu ma stresez, ca daca nu m-as stresa  n-as mai fi eu. Eu o dau in tremurici si in paranoia cand cineva nu imi raspunde la un mesaj sau cand aud skype-ul sunand si vad ca e mama ce ma suna pentru a doua oara in acea zi. Imediat dupa aflu ca vroia sa imi zica un banc, insa pana sa raspund, tremur ca varga, crezand ca s-a intamplat ceva acasa.
Dar sa trecem peste asta si sa rezumam un pic luna ce tocmai a trecut: Am citit si am tot citit. Am descoperit scriitori noi si m-am indragostit de literatura japoneza. Cum Doamne iarta-ma, imi scapase pana acum, nu stiu...
Plimbari nu am facut decat la inceputul lunii ce tocmai a trecut: cand am fost la festivalul p**lii si acum, in Golden Week. Vacanta asta cu vreme buna (ca anul trecut a plouat mai tot timpul in timpul vacantei) m-a facut sa ma plimb prin cartier si sa pozez statuile unui sculptor local, sa merg pentru a n-a oara in Kawagoe, si sa-mi indeplinesc doua dorinte: am ajuns la Ashikaga (maine apare articolul despre parc) si la Ito de Paste. Despre Ito si despre Paste o sa scriu azi si articolul o sa apara zilele astea. Va zic ca a fost foarte frumos pentru ca am avut toate ingredintele necesare: oameni frumosi la suflet, vreme buna si mare.
Acum ma intorc la ale mele, ca mai am 4 luni si vin acasa si vreo 3 pana la sustinerea tezei si nu am scris dizertatia. Nici nu stiu cum o impartim la doi... Si iar ma stresez si se supara ficatul!
Pe curand...