City Break Seoul - Ziua 1
Pe parcursul excursiei in Coreea am scris impresiile pe tableta, utizand Google Keep. Am exportat apoi documentele pe blogger, le-am modificat un pic si acum vi le prezint ca articole ce o sa fie publicate pe parcursul a mai multor zile.
Cu o noapte inainte abia am adormit. M-am tot foit si nu imi gaseam locul in pat. Cred ca avea emotii. Iar din acest motiv abia m-am putut trezi dimineata. Am plecat mai repede decat era stabilit iar in Nipori am avut timp de o cafea si un baton proteic. M-am urcat pe peron cu 15 minutre inainte sa vina trenul si pe dum am batut nervos din picioare. In aeroport nu era alomerat asa ca am ajuns la poarta cu o ora inainte de imbarcare. Am scos tableta si am inceput sa citesc Celelalte cuvinte de dragoste de Lucian Dan Teodorovici. Apoi am pierdut timpul pe facebook, discutand cu Hakan despre noul iPhone, Jocurile Olimpice si meciul Romania - Turcia.
Cred ca Air Asia e companie de Low-cost. Eu am avut un hamburger micut cat o chiftea, fasole si morcovi, insa majoritatea n-a servit masa. Oare de cate ori trebuie sa zbori ca sa nu-ti mai pese de semnul cu centura sau de bagajele puse aiurea? Si oare de cate ori trebuie sa mai zbor ca sa nu uit ca in avion trebuie sa completez formulare cu scopul vizitei, adresa unde urmeaza sa stai, adresa de acasa si altele. N-am avut nici pix si toate informatiile erau in geanta. Cei din jurul mau aveau un mic dosarel cu tot ce le trebuie si au completat repede formularele, in timp ce eu a trebuit sa caut in geanta cele de trebuinta.
Am ajuns pe aeroport cu jumatate de ora mai repede, dupa o aterizare plina de goluri de aer, de oameni ce tipau si stomacul in gat. Abia dupa o ora am reusit sa ies din aeroport. Si pe Narita si in Coreea, de la poarta la emigrari, am lust un monorail din ala fara conductor. Am gasit cu usurinta autobuzul si mi-am luat bilet. Autobuzul a venit in 15 minute si a facut o ora jumatate pana la statia unde trebuia sa cobor. Aici belea. M-am uitat pe harta autobuzului si am vazut ca trebuie sa cobor la a 9a. Asa am facut. Nu am vrut sa ma gandesc ce o sa fac dupa, cum o sa gasesc hotelul si daca o sa ajung la timp. La 7:30 trebuia sa ma vad cu mireasa.
De pe geamul autobuzului am admirat orasul. Mi se parea o mixtura utopica intre Bucuresti si Tokyo, insa inconjurat de munti si acoperit de ceata Bacoviana. Adica mai adaugam in mixt Piatra Neamt si Bacau. Ma indragosteam pentru a 4 oara in acea zi In drum am observat ca pe langa fiecare statie e un sediu de politie. Hai ca intreb acolo de hotel. Pauza. Nici urma de politie. Hai ca intreb pe cineva. Am intrebat trei persoane si nimic. Nimeni nu stia. Am dat sa cauut o cafenea cu wi-fi sa caut pe harta. Nimic. Numai muzee inchise si sedii de birouri. Ce ma fac? Sa nu ma panichez ca nu-i bine. Am zarit un taxi, m-am dus la el cu adresa hostelului, a cautat pe gps si m-a poftit inauntru. Trafic nebun in Seul. Plin de autobuz, de masini si motociclete. Intr-un final m-a lasat pe o strada intunecata si mi-a zis ca asta e adresa. Cursa nu fusese scumpa. i-am multumit, am platit si am inceput sa caut unde scrie Yellow Brick. Hotelul era la capatul strazii.
Dupa ce m-am cazat am iesit pe terasa. Si m-am indragostit din nou. Dar mai intai cateva lucruri despre hostel. Woow. Sunt incantat de alegere. Un hostel iefin, curat, cu tot ce-ti trebuie: wi-fi, mic dejun inclus, bucatarie, spalatorie, si o terasa pe scoperis, la etajul 10. Eu stau la 9.
M-am conectat la net si am vazut ca Namyi imi scrisese ca a facut febra. Isi cerea scuze si amana intalnirea. Am desfacut bagajele, am facut un dus si am iesit pe terasa. Se oprise ploaia si era atat de placut. Am luat cartea si am mai citit o povestioara; mi-am dat sesama ca imi este foame. Asa ca am coborat sa vad ce gasesc in jur.
Am dat de un restaurant micut pe usa caruia era meniul. Diferite forme de pui prajit. Scria ca accepta si take out asa ca am intrat in ideea de a-mi lua mancare la pachet. Insa m-am indragostit, din nou, de atmosfera. restaursntul ce avea doar 6 mese. Doi pereti erau deschisi, usa glasanta era culisata pe margini. La o masa mica pe colt erau doua femei ce mancau floricele de porumb, iar la o masa mare, opusa erau 3 barbati si doua femei. Una foarte batrana, si cealalta la vreo 50-60 de ani ca restul lumii din restaurant. Masa era plina de mancare si sticle de alcool si barbatii devenisera galagiosi. Dadeau cu betele in masa si in sticle si cantau. Femeile rusinate ma priveau si isi certau barbatii sa se potoleasca. Atunci am observast inelul femeii mai tinere. Era un inel mare de argint in forma de cap de porumbel. Ii ocupa jumatate de deget si era realizat cu atatea detalii incat credeai ca e un cap adevarat, poleit in argint. Barbatul de la bar, un batran simpatic, a ridicat-o pe una din femeile ce manca popcorn si a trimis-o la mine. "Pui e in regula?", m-a intrebat. "Da, din asta vreau", i-am raspuns eu aratand cu degetul pe una din poze.. Era cam scump dar nu puteam sa plec de acolo.
Era o atmosfera rupta dintr-o carte buna. In colturile restaurantului erau adunate lucruri vechi. De la un calculator vechi, pana la veioze stricate si scaune rupte. Barbatul a inceput sa stranga de pe mese, fumand agale. Pe langa fiecare masa era un cos de gunoi din aluminiu, in care arunca tot. Apoi am vazut ca asa se manca: Cu mana, si cand dadeai de os, il scuipai in galeata. La masa proaspat curata s-au asezat doi batrani. S-au dus apoi dupa bar si si-au luat singuri de mancare. Batranul de la bar li s-a alaturat cu o supa.
A venit si mancarea mea. Un vas imens in care cred ca era jumatate de pui prajit si facut crispy. De ascolo sigur mancau doi (Apoi am aflat ca in Coreea nu prea exista portii pentru o persoana, cam toate sunt pentru doua).
Batranul de la bar a inceput sa se planga si sa arate pastilele la ceilalti doi. Femria a venit si ea la masa cu un bol de supa insa el a trimis-o la masa din colt. Acolo stau doar barbatii. A inceput sa se smiorcaie si sa-i reproseze cate ceva pana l-a enervat. S-a ridicat de la masa si a fumat o tigara in usa. Eu nu stiam cum sa ma fac ca sunt atent la tableta.. Era mult mai interesant ce se intampla langa mine decat pe facebook insa aveam nevoie de un paravan ca sa nu ma observe ca ma uit la ei. Cand am vazut ca ma analizeaza daca mai mananc, m-am ridicat si m-am dus sa-i platesc femeii. Ea mi-a facut semnn sa ma duc la el. Barbatul e cu banii. Am plastit si mi-am luat la revedere. In gand le-am multumit pentru cea mai frumosa scena domestica din viata mea. M-am intors la hostel pe terasa, unde am scris tot ce cititi voi acum. Maine si poimaine o sa vizitez. Incepe sa-mi placa Coreea prea mult. ..
Pe curand...
Cu o noapte inainte abia am adormit. M-am tot foit si nu imi gaseam locul in pat. Cred ca avea emotii. Iar din acest motiv abia m-am putut trezi dimineata. Am plecat mai repede decat era stabilit iar in Nipori am avut timp de o cafea si un baton proteic. M-am urcat pe peron cu 15 minutre inainte sa vina trenul si pe dum am batut nervos din picioare. In aeroport nu era alomerat asa ca am ajuns la poarta cu o ora inainte de imbarcare. Am scos tableta si am inceput sa citesc Celelalte cuvinte de dragoste de Lucian Dan Teodorovici. Apoi am pierdut timpul pe facebook, discutand cu Hakan despre noul iPhone, Jocurile Olimpice si meciul Romania - Turcia.
Cred ca Air Asia e companie de Low-cost. Eu am avut un hamburger micut cat o chiftea, fasole si morcovi, insa majoritatea n-a servit masa. Oare de cate ori trebuie sa zbori ca sa nu-ti mai pese de semnul cu centura sau de bagajele puse aiurea? Si oare de cate ori trebuie sa mai zbor ca sa nu uit ca in avion trebuie sa completez formulare cu scopul vizitei, adresa unde urmeaza sa stai, adresa de acasa si altele. N-am avut nici pix si toate informatiile erau in geanta. Cei din jurul mau aveau un mic dosarel cu tot ce le trebuie si au completat repede formularele, in timp ce eu a trebuit sa caut in geanta cele de trebuinta.
Am ajuns pe aeroport cu jumatate de ora mai repede, dupa o aterizare plina de goluri de aer, de oameni ce tipau si stomacul in gat. Abia dupa o ora am reusit sa ies din aeroport. Si pe Narita si in Coreea, de la poarta la emigrari, am lust un monorail din ala fara conductor. Am gasit cu usurinta autobuzul si mi-am luat bilet. Autobuzul a venit in 15 minute si a facut o ora jumatate pana la statia unde trebuia sa cobor. Aici belea. M-am uitat pe harta autobuzului si am vazut ca trebuie sa cobor la a 9a. Asa am facut. Nu am vrut sa ma gandesc ce o sa fac dupa, cum o sa gasesc hotelul si daca o sa ajung la timp. La 7:30 trebuia sa ma vad cu mireasa.
De pe geamul autobuzului am admirat orasul. Mi se parea o mixtura utopica intre Bucuresti si Tokyo, insa inconjurat de munti si acoperit de ceata Bacoviana. Adica mai adaugam in mixt Piatra Neamt si Bacau. Ma indragosteam pentru a 4 oara in acea zi In drum am observat ca pe langa fiecare statie e un sediu de politie. Hai ca intreb acolo de hotel. Pauza. Nici urma de politie. Hai ca intreb pe cineva. Am intrebat trei persoane si nimic. Nimeni nu stia. Am dat sa cauut o cafenea cu wi-fi sa caut pe harta. Nimic. Numai muzee inchise si sedii de birouri. Ce ma fac? Sa nu ma panichez ca nu-i bine. Am zarit un taxi, m-am dus la el cu adresa hostelului, a cautat pe gps si m-a poftit inauntru. Trafic nebun in Seul. Plin de autobuz, de masini si motociclete. Intr-un final m-a lasat pe o strada intunecata si mi-a zis ca asta e adresa. Cursa nu fusese scumpa. i-am multumit, am platit si am inceput sa caut unde scrie Yellow Brick. Hotelul era la capatul strazii.
M-am conectat la net si am vazut ca Namyi imi scrisese ca a facut febra. Isi cerea scuze si amana intalnirea. Am desfacut bagajele, am facut un dus si am iesit pe terasa. Se oprise ploaia si era atat de placut. Am luat cartea si am mai citit o povestioara; mi-am dat sesama ca imi este foame. Asa ca am coborat sa vad ce gasesc in jur.
Am dat de un restaurant micut pe usa caruia era meniul. Diferite forme de pui prajit. Scria ca accepta si take out asa ca am intrat in ideea de a-mi lua mancare la pachet. Insa m-am indragostit, din nou, de atmosfera. restaursntul ce avea doar 6 mese. Doi pereti erau deschisi, usa glasanta era culisata pe margini. La o masa mica pe colt erau doua femei ce mancau floricele de porumb, iar la o masa mare, opusa erau 3 barbati si doua femei. Una foarte batrana, si cealalta la vreo 50-60 de ani ca restul lumii din restaurant. Masa era plina de mancare si sticle de alcool si barbatii devenisera galagiosi. Dadeau cu betele in masa si in sticle si cantau. Femeile rusinate ma priveau si isi certau barbatii sa se potoleasca. Atunci am observast inelul femeii mai tinere. Era un inel mare de argint in forma de cap de porumbel. Ii ocupa jumatate de deget si era realizat cu atatea detalii incat credeai ca e un cap adevarat, poleit in argint. Barbatul de la bar, un batran simpatic, a ridicat-o pe una din femeile ce manca popcorn si a trimis-o la mine. "Pui e in regula?", m-a intrebat. "Da, din asta vreau", i-am raspuns eu aratand cu degetul pe una din poze.. Era cam scump dar nu puteam sa plec de acolo.
Era o atmosfera rupta dintr-o carte buna. In colturile restaurantului erau adunate lucruri vechi. De la un calculator vechi, pana la veioze stricate si scaune rupte. Barbatul a inceput sa stranga de pe mese, fumand agale. Pe langa fiecare masa era un cos de gunoi din aluminiu, in care arunca tot. Apoi am vazut ca asa se manca: Cu mana, si cand dadeai de os, il scuipai in galeata. La masa proaspat curata s-au asezat doi batrani. S-au dus apoi dupa bar si si-au luat singuri de mancare. Batranul de la bar li s-a alaturat cu o supa.A venit si mancarea mea. Un vas imens in care cred ca era jumatate de pui prajit si facut crispy. De ascolo sigur mancau doi (Apoi am aflat ca in Coreea nu prea exista portii pentru o persoana, cam toate sunt pentru doua).
Batranul de la bar a inceput sa se planga si sa arate pastilele la ceilalti doi. Femria a venit si ea la masa cu un bol de supa insa el a trimis-o la masa din colt. Acolo stau doar barbatii. A inceput sa se smiorcaie si sa-i reproseze cate ceva pana l-a enervat. S-a ridicat de la masa si a fumat o tigara in usa. Eu nu stiam cum sa ma fac ca sunt atent la tableta.. Era mult mai interesant ce se intampla langa mine decat pe facebook insa aveam nevoie de un paravan ca sa nu ma observe ca ma uit la ei. Cand am vazut ca ma analizeaza daca mai mananc, m-am ridicat si m-am dus sa-i platesc femeii. Ea mi-a facut semnn sa ma duc la el. Barbatul e cu banii. Am plastit si mi-am luat la revedere. In gand le-am multumit pentru cea mai frumosa scena domestica din viata mea. M-am intors la hostel pe terasa, unde am scris tot ce cititi voi acum. Maine si poimaine o sa vizitez. Incepe sa-mi placa Coreea prea mult. ..
Pe curand...
mie nu prea m i s aparut interesant,poate ca din cauza nu am vazut si eu acelasi lucruri.E o diferenta in a citi si in a vedea lucrurile in realitate.Parerea mea lumea de acolo,comportamentul unora nu e chiar diferit.Scrie mai departe.
RăspundețiȘtergere