Treceți la conținutul principal

6 ani


Cu nebunia plecarii acasa si cu toate lucrurile ce mi-au ramas de facut, am cam uitat de blog. Mi-am adus aminte acum o saptamana de aniversare, noroc ca mi-am trecut in calendar pentru ca uitasem din nou.
Ma cam sperie faptul ca dupa doi ani de scris aproape zilnic, acum la aniversare, mi-a cam pierit cheful. Astazi se implines 6 ani de cand am inceput sa scriu pe acest blog. Imi amintesc ca ieri ziua accea, discutia de la terasa din Parcul Trandafirilor si emotia cu care am scris primul articol. Inca ma felicit pentru orignalitatea titlului si pentru motivatia de la inceput. Am spus ca o sa scriu despre trairile mele, despre lucrurile ce mi se intampla si despre asta am scris. La inceput a fost mai pueril, apoi a fost scris corect si cu diacritice, apoi a devenit un blog de frustrari iar in ultimii doi ani, iu blog despre Japonia Mea. Ultimul an mi-a adus multi fani din randul niponofililor si sper sa nu-i dezamagesc cand o sa vada ca numarul de articole despre Japonia o sa scada si o sa ajunga undeva aproape de zero. Dupa cum m-am motivat inca de la inceput, asta e un blog despre mine si din pacate etapa Japonia se incheie in curand.
Ca va vine sa credeti, anul ce a trecut mi-a adus si prieteni. Fix acum un an Roman de la Japonia Noastra, imi spunea La Multi Ani pentru blog si imi propunea sa ne cunoastem in persoana. Asa a inceput o prietenie frumoasa, o prietenie ce a dus treptat la altele: Alex, Moise si Sabina. Pe toti i-am cunoscut din online si pe toti ii port acum in suflet.
Prin blog am ajutat cateva persoane se sa descurce aici si am primit multumiri, pe blog am fost injurat, faut hipster frustrat si pus la zid  pentru opiniile mele.
Si locul asta m-a ajutat sa cresc si articolele imi sunt marturie a evolutiei.
Horea Sibisteanu- In cautarea Eului Perdut se reinventeaza in anul 7 si sper sa va surptinda, ca nici eu nu stiu incotro o va lua.
Pe curand...

Comentarii

  1. Multumesc. Chiar ma gândesc in ce directie s-o iau cu blogul de luna viitoare. Sper sa fie o decizie înțeleapta si rodnică :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cealaltă Ancuță26 septembrie, 2013

    La mulți ani și drum ușor spre casă!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...