Treceți la conținutul principal

Expozitie despre Romania

De vreo noua ani, Societatea de muzica Romano-Japoneza organizeaza un festival de muzica clasica pentru tineri, ce are ca marele premiu o excursie in Romania (sponsorizata de Turci, ca noi nu avem bani pentru cultura). Pe lang festivalul de muzica ce se tine in sala de specacole dint-o Casa de Cultura din Tokyo, mai exista si o expozitie despre Romania, expozite realizata de Reiko Lin Kawakami, o japoneza indragostita de Romania, ce a locuit mult timp la noi, in special in Iasi. Ceea ce face Reiko acolo e voluntariat si porneste din dragostea ei pentru Romania. Sa stai cinci zile si sa promovezi o tara micuta, uitata de lume pentru ca te leaga
povesti, e lucru mare. Ministerul Turismului doarme iar Ambasada nu are bani sa ajute. Cele cateva postere cu Romania, patate de rugina sau rupte, de pe vremea lui Agathon si niste pliante antice e tot ce au putut oferi. Ceea ce nu inteleg guvernantii nostrii, e ca prin turism putem castiga mult iar turism nu inseamna un logo de tara si reclame la Eurosport ci fonduri la ambasede pentru a promova tara la diferite activitati ca aceasta, emisiuni televizate sau panouri publicitare. Anul trecut 10 000 de japonezi au fost in Romania. Poate ca pare un numar mare, insa in Italia au fost 35 000 si Ungaria 20 000. Din cauza numarului mic de vizitatori, editurile nu scot ghiduri despre Romania, si  o pun la un loc cu alte tari ce nu sunt foarte populare sau in ghiduri pe zone, gen Marea Neagra sau Europa Centrala si de Est. Si numarul ala de 10 000 de vizitatori se datoreaza oamenilor ce promoveaza Romania voluntar.

In una din zilele expozitiei am fost si eu acolo. Am vrut sa dau o mana de ajutor cu ce se poate si am venit imbracat in ie (camesa - cica se zice la brabati, insa japonezii o stiu de ie), mi s-a dat un clop in cap si am pozat ca maimuta cu cei cativa vizitatori ce au venit. Cum nu vorbesc japoneza, rolul meu a fost de exponat viu, intre toate celalalte exponate de acolo.

Asa am aflat ca, pe langa vin, in Japonia se mai exporta:
- produse Gerovital (Farmec)
- bere Ursus (ce se vinde doar la lada, la resturante - din pacate),
- miere de albine ce cred ca e o afacere de succes. Japonezii sunt mancatori de miere insa ei nu prea produc. De aceea se importa mult din alte tari. Borcanul de 300 de mg se vinde cu 1500 de yeni (cam 12 euro) si exista o tantica ce face mileuri, veste din macrame si alte accesorii ce costa o mica avere. O vesta pentru copii, din mileu, costa 54 000 yeni, adica cam 500 de euro. Asa ca scoteti mileurile de pe televizor, maese si biblioteca, deschideti un site si vindeti-le aici ca e afacere buna.


Am plecat de acolo cu o bucurie in suflet, ca exista oameni ce iubesc tara noastra mai mult decat o facem noi dar si cu un gust amar pentru ca nu avem policieni capabili sa faca ceva ce nu are un efect imediat, dar fara de care nu se poate.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...