Treceți la conținutul principal

24 de luni (doi ani)

Au trecut doi ani! Nu imi vine sa cred ca fix acum doi ani aterizam la Tokyo. Doamne cum zboara timpul... Ce sa mai zic de ultima luna, care a zburat asa nebuna.
Dupa cum am tot spus, am terminat cu scoala. Am sustinut teza acum doua luni, iar luna ce tocmai a trecut am predat-o si am eliberat biroul din laborator. La scurt timp dupa aceea m-am mutat din camin. Doua zile am strans lucrurile, am trimis pachet acasa si inca doua le-am mutat. De ce? Pentru ca nu se poate prelungii contractul cu o luna si ca sa-l fac pe trei luni si apoi sa-l reziliez, ma costa prea mult. Dar nu imi pare rau ca atrebuit sa ma mut. Sa stai in casa cu un prieten pe care descoperi in fiecare zi ca gandeste ca tine, e o bucurie. Apropo R, iti multumesc pentru gazduire. Super om cum ar spune un prieten de acasa!
Pana sa ma mut, si sa ma adaptez la noul stil de viata (linie noua de tren, casa noua cu reguli noi si lipsa mancarii gatite la mic dejun si cina) am avut parte de cateva aventuri. Dupa ce am avut parte de excursia cu gratar la munte, la 40 de grade oferita de conducerea capinului, m-am inbolnavit. Am facut pentru prima data in viata mea, conjuctivita. Eram fara bani si aproape orb si nu prea stiam ce sa fac. Era Obonul, sarbatoarea japonezilor de vara, cand clinica de la scoala era inchisa. Noroc de prieteni si de niste picatiri de la farmacie ca incetul cu incetul ochii mi mi s-au vindecat. Pe langa conjuctivita am facut si o infectie la urechi. Posibil de la aerul conditionat. Ma durea ingrozitor de tare si imi curgea puroi din ele. Nu va zic ce spaima am tras. Pe langa astea, si o mare problema de familie. Pe scurt, sunt din nou in doliu.
O saptamama am stat in pat, ascultand filme, apoi o saptamana am pregatit bagaje si m-am mutat si acum de doua saptamani ma mai plimb si ma relaxez. Nu cred ca am vazut atatea muzee intr-un timp atat de scrurt de mult. Tot ce mi-a prins la mana. Iar seara si dimineata mi le petrec pe terasa casei, fie cu o cafea in mana, fie cu o bere si cu o carte buna. Ca am tot citit.
Mai e putin si vin acasa si blogul asta o sa insemne din ce in ce mai putin Japonia. Sper sa nu dezamagesc pe nimeni. Viata merge inainte, cine stie ce o sa fie peste un an.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...