Treceți la conținutul principal

Reblog: Uniţi salvăm Roşia Montană

M-am născut şi am crescut la Baia Mare, oraş care, în copilăria mea, avea titlul dezonorant de cel mai poluat oraş din România. Nori înecăcioşi, puţine zile cu cer albastru, plumb în aer, ploi acide. Şi, de-aici, haine găurite, capote ruginite şi nenumărate probleme de sănătate din pricina cărora mai trag şi acum. Ca să nu mai pun la socoteală cel mai grav accident ecologic din Europa de la Cernobîl încoace, din 2000, cînd sute de tone de cianură s-au revărsat în rîuri, provocînd o catastrofă care a a ajuns apoi pînă la Dunăre. Iar acum, de cîţiva ani, o firmă încearcă să iniţieze o nouă exploatare, tot cu cianuri… noroc că deocamdată se opun autorităţile locale.
Anul trecut, cînd am trecut prin Baia Mare, am văzut pentru prima dată în viaţă raţe şi pescăruşi pe rîul Săsar, care traversează oraşul. Nici pomeneală de aşa ceva înainte. „Rîul” era de fapt o apă roşcată şi împuţită, în care şi pe lîngă care nu supravieţuia nimic. Acum, era limpede şi raţele pluteau agale. De-asta sînt şi voi fi împotriva exploatării cu cianuri de la Roşia Montană. (Roman)
Pentru că mi-aș dori ca politicienii români (din orice partid ar face parte) să înțeleagă, fie și-acum, în al doisprezecelea ceas, că statul trebuie să protejeze – mai presus de interesele economice mărunte și imediate – interesele oamenilor de rînd, să renunțe la strategiile heirupiste și dupăurechi-ste și să gîndească strategii sustenabile, care să ia-n considerare nevoia noii generații de a trăi într-o țară mai demnă și mai curată. Susțin toate revendicările protestatarilor din țară, dar ce m-a scos pe mine personal azi în stradă a fost dorința de a nu mai vedea exploatări cu cianuri pe teritoriul României și de a avea un stat care nu protejează interesele marilor companii, ci demnitatea, sănătatea și bunăstarea cetățenilor săi. De-asta sunt împotriva exploatării cu cianuri la Roșia Montană. (Alex)
E un cerc vicios ce porneşte din faptul că nu avem o legislaţie puternică cu referire la substanţele ce pot fi folosite în exploatări. Pentru că la noi se poate, companiile mari vin şi îşi încearcă norocul aici şi, pentru că e rost de bani, Guvernul semnează contracte bănoase, fără să se gîndească la problemele pe termen lung. Ăia ştiu că şi-au găsit proştii, iar noi credem că ne-a pus Dumnezeu mîna-n cap. Şi de fapt au ăia dreptate, iar noi trebuie apoi să rămînem pe veci cu poluarea. De asta nu sînt de acord cu proiectul Roşia Montană. (Horea)
De mai bine de trei săptămîni, în România au loc în fiecare zi proteste împotriva proiectului de la Roşia Montană. Weekend-ul ăsta, ne-am alăturat şi noi, de departe, din Japonia. Am protestat fie în grupuri mici, fie solitari, împrăştiaţi prin tot arhipelagul, dar transmiţînd clar şi răspicat mesajul că sîntem împotriva exploatării cu cianuri. Nu sîntem mulţi faţă de zecile de mii de oameni care ies în stradă la Bucureşti şi în alte oraşe, dar vocea noastră se adaugă corului mare de nemulţumire. Continuare aici.
Album foto, aici.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...