Si acum chiar ca am terminat!

Duminica am avut Ceremonia de Absolvire. A fost o zi ciudata. Cu o seara inainte ajunsesem inapoi in Tokyo, dupa patru zile minuntate in Seoul (o sa scriu si despre asta de acum inainte), telefonul nu imi mergea, hainele nu erau calcate si peste noapte a inceput sa ploua nebun de tot. Dimineata nici nu eram sigur daca sa ma duc sau nu. La ceremonie urma sa vorbeasca niste profesori timp de o ora si apoi ne duceam singurei intr-o cladirea oarecare, intr-o sala, unde predam cardul de student si primeam la schimb diploma. Si pentru ce atata tol festiv si drum cand afara turna cu bulbuci si era cod rosu de furtuna si inundatii (un del de cod portocaliu la noi ca la ei ala violet e cel mai nasol). Si mai eram si singur cuc acolo... Fiecare cu catel, cu purcel, eu singurel. Credeam ca o sa ma simt cel mai prost din curtea scolii.

Dar ploaia s-a potolit la timp si catinel catinel am calcat si costumul, am baut si cafeaua si am pornit la drum. Prima oprire, SoftBank - compania de telefonie, sa vad ce ce e cu telefonul. Ma duc pornit la o tantica de acolo si ii zic ca nu am semnal de 16 ore. L-am inchis si l-am deschis, i-am inchis datele si le-am deschis, am trecut pe mod avion si am revenit la loc, am facut de toate si tot nu merge. Da simul l-ati scos, ma intreba. Nu. Pai haideti sa il scoatem si sa-l bagam la loc. Se duce tantica dupa ac sa scota simul si imi cere telefonul. Cand i l-am dat era fara semnal, dar cum l-a luat in mana cum a aparut semnalul. A inceput sa rada. Eu pe langa ea. Poate vroia in mana de femeie saracu.

Asa ca am ajuns in campus cu o ora mai devreme decat trebuia si m-am plicitisit in asteptarea lui Hakan. A aparut si el intr-un final, cu tatal dupa el si ne-am dus in Auditoriu sa alegem un loc.
Ceremonia a fost treatrala, decanii de la fiecare facultate au intrat pe rand intr-un pas festiv, unul dupa altul si s-au asejat aplecandu-se unul la altul. Apoi au inmanat diplomele sefilor de promotie de la fiecare facultate. Aici si mai mult teatru. Modul in care mergeau, se aplecau in fata profesorilor, modul in care prindeau diploma - mai intai cu mana stanga si apoi cu dreapta, totul era atat de ciudat. Dar mai bine vedeti in filmul de mai jos:

Au fost doua momente in care nu m-am plictisit au fost discursul lui  Kent E. Cadler - pentru ca a fost un discurs in engleza si am inteles si eu ceva. Profesorul Cadler, e absolvent de Harvard si a fost cel care a inceput sa faca programe universitare intre universitati de prestigiu din Statele Unite, si universitati de prestigiu din Japonia. Acum este decanul uneia dintre facultatile de stiinte politice de la Waseda, fiind prieten cu Clinton si alti oameni marcanti ai politicii US.
Al doilea moment in care nu m-am plictisit a fost momentul imnului. Ma fascineaza dansul si miscarile fasciste ale participantilor la imn. Eu oricat as incerca sa il cant si sa fac miscarea aceea din mana, nu reusesc fara sa rad, asa ca nu o fac.

Dupa ceremomne am plecat spre biroul respectiv pentru a ridica diploma. Cand am iesit de acolo cerul era senin si pasarele cantau. Mi-a parut rau ca am avut ganduri sa nu vin la ceremonie si m-am bucurat de o mica sedinta foto cu diploma in mana. Singurul lucru care m-a suparat a fost ca proful nu a venit. A fost la toate ceremoniile japonezilor, cad cand i-au terminat stranii, n-a venit. Sa fie sanatos. Sau poate ca in sfarsit s-a programat sa se opereze?
Am luat pranzul apoi cu familia mea adoptiva turca si am plecat spre casa. Am facut mici provizii ca vine taifunul. Asa am avut si eu timp sa stau un pic si sa mai scriu ceva pe aici.
Pe curand...