Treceți la conținutul principal

Edo-Tokyo Museum

V-am tot povestit pe blog de muzeul Arhitecuriii Edo, muzeu ce se afla in parcul din vecinatatea caminului in care am stat pana de curand. Ei, muzeul asta are un frate la oras, muzeu pe aceasi tema, numai ca nu e in aer liber, ci e intr-o cladire mare si oribila, undeva pe langa Stadionul de Sumo.
Cladirea muzeului a fost inaugurata in urma cu 20 de ani si se vreau o interpretare moderna a unui templu. Eu vad doar o gramada de spatiu pierdut aiurea pentru a realiza un gandac de beton.

Povestea este cu totul diferita in interior, unde spatiile sunt atat de bine gandite incat nu simti nicio clipa ca esti sufocat de exponatele din muzeu. Intrarea se face pe o replica a podului din Nihonbasi, ce duce intr-o zona plina de machete ale orasului dar si a castelului in perioada Edo.
 In colectia muzeului pe langa machete se mai gasesc repilici dupa casele traditionale, dupa vapoare, prezentarea comentului in perioada Edo, iar apoi continua in timp cu Meiji si ajungand la cutremurul Kanto si bombardamentele din Cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
In expozitia permanenta se mai afla un sector dedicat special orasului Tokyo, al constructiei sale si al evolutiei in capitala.  In expozitie se pune mare accent pe Revolutia Meiji si pe influentele Europene si Americane.
Ceea ce mi-a placut mie mult la acest muzeu a fost faptul ca este foarte pretenos. Sunt multe machete mecanice ce realizeaza un spectacol la fiecare 15 minute, ca o piesa de Kabuki sau Sluja de Inviere la Catedrala Ortodoxa din Tokyo sau scene de zi cu zi din Ginza. Sunt multe exponate cu car poti interactiona, ca un cufar cu bani sau cuberci de carat apa ca sa iti dai seama cat de greu era sa le cari atunci.
Daca vizitati Tokyo va recomand cu drag muzeul. Pe langa expozitia permanenta mai exista si expozitii ce se schimba la cateva luni. De data asta era o expozitie cu flori pe care nu am vazut-o pentru ca nu ni s-a parut interesanta.
Ca de obicei, mai multe poze de la muzeu gasiti pe pagina de Facebook a blogului, aici.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...