Treceți la conținutul principal

City Break Seoul - Ziua 3

M-am trezit nervos. Si asta pentu ca cu o noapte in urma, fix cand adormisem, am fost trezit de una ce urla si plangea in usa mea. Am iesit sa vad ce se intampla si am vazut-o pe aia pe jos, trasa de par de alta. Le-am intrebat ce se intampla si aia care o paruia pe cealalta mi-a zis ca nu e treaba mea, sa trec in camera. E treaba mea atata timp cat o bati in usa mea. Si vezi tonul cu mine. Hai, bateti-va in camera. Au plecat nervoase, cu mainile in parul celeilalte si le-am auzit mult timp urland.
Dimineata dupa ce am lasat tableta din mana si m-am ridicat din pat sa ma spal, le-am auzit cum plecau. Am stat in camera pana la 9 pentru ca ieri observasem la ora 9 e mai liber in sala de mese. Si cu cine m-am intralnit la lift? Cu alea doua de se bateau aseara. Acum erau iarasi BFF. S-au uitat lung la mine, le-am marait (aveam nevoie de cafea sa articulez cuvint) s-au rusinat si au stat cu capul in pamant pana cand au iesit din lift. In sala de mese era nebunie mare. Mi-am pus o felie de paine in toaster, am pus pe ea unt de arahide si cu pisarca aia de cafea in mana, am asteptat sa se elibereze o tigaie. Logic ca imputitele alea nu au spalat nimic asa cam-am apucat sa spal o tigaie si o paleta. Intre timp venise si doamna de ieri, ce s-a asezat pe scaun, cu un suc de portocale si a inceput sa analizeze in jur.
Proastele au inceput sa rada si le-am intrebat ce mai e amuzant acum. Nu mai vazusera un barbat care sa spele o tigaie inainte sa gateasca. Pai daca n-ai spalat-o tu. De ce s-o spele? Ca tot ou fac in ea. Ce sa-i mai explic... Am sters tigaia, am facut doua ochiuri, le-am pus in farfurie si am spalat tigaia din nou. Alea au inceput sa rada iar doamna japoneza a spus tremurat: nu mai radeti, domnul are dreptate. Fiecare trebuie sa stranga dupa el. Asa el a facut si treaba voastra, cand a spalat tigaia prima data. I-am zambit si m-am asezat la masa. Imputitele si-au spalat farfuriile si au plecat. 9:10. Asta e ora cand e liniste. Maine asa cobor.
Am simtit ca Younghoon nu o sa ajung la 11. Poua prea tare si il stiu cat e de comod. Pe la 10 mi-a trimis mesaj ca ii pare rau,dar ploua tare si ajunge la 12:30. Asa ca m-am apucat s scriu randurile astea. Dupa asta o sa mai citesc si a plec mai repede sa vizitez un templu pe care l-am ochit ieri cand ma intorceam la hotel.

Ploaia nu se oprise dar parca se mai potolise un pic. Am gasit templul imediat si i-am facut cateva poze de afara insa in cateva minute am terminat. Era ora 12:10 asa ca am decis sa ma duc in celalat capst de strada sa vad ce e acolo. Am vazut un muzeu, al mancarii traditionale iar in capat parea sa fie un palat. Am ajuns in fata si ce sa vezi: Palstul patrimoniu UNESCO. Ok, azi nu e timp de el, maine. E din ala cu tur la ora fixa si pot sa iau primul tur, de la 10:30, dureaza o ora, am timp sa ajung la 1 la nunta. Ma intorc spre statie si incepe sa toarne. Era 12:20, hai ca Youn ajunge oricand. La 12:45 a ajuns. Eram plin de draci. As fi avut timp sa vad muzeul ala mic cu mancare.
Am pornit spre Cartierul Myeong-dong. L-am lasat pe el sa faca planul si daca ieri fusese istorie, azi era modern. Ne-am plimbat pe strazile comerciale si am cascat gura la vitrine. Cat de mare e diferenta intre cartierul istoric unde e hotelul si cartierul asta. Aici nu mai mananca lumea pe ziar in mijlocul streazii, aici sunt toti posh si hip.

Ne-am oprit sa mancam la un restaurant foarte misto. Masa avea un ochi de aragaz pe care a venit comanda: pui condimentat cu varza, rice cake si taitei. Totul a fost gatit pe flacara in fata noastra de catre personal. Nu ca la japonezi, sa-ti gatesti singur. Pe langa asta am mai avut o salata de varsa si o moare de kimchi - buna rau. Imi amintea de moarea noastra de acasa. Pentru ca am terminat taiteii si a mai ramas carne si legume pe plita, am comandat orez si l-am prajit cu resturile. Abia m-am mai ridicat de la masa. A, si ne-au dat babetica, vezi Doamne sa nu ne patam. Dupa masa am vizitat Catedrala Myeong- dong. Biserica asta construita in secolul XIX in stil gotic, e cea mai importanta catedrala catolica din Coreea. Mda, interesant dar parca nu era locul ei acolo. E cam ca nuca in perete. Dar asta e parerea mea, ca eu am boala pe misionarii care iti zic ca religia lor e aia corecta daca nu esti de-al lor si ca e pacat sa schimbi religia, daca esti de-al lor. Adica asta cu pacatul se aplica doar daca pleci de la ei. Nu e pacat ca ai schimbat-o pentru ei.
Pentru mai multe poze din Myeong-dong, aici.
Si de aici am luat iarasi trenul, n-spe mii de statii pana in Dorobanti. Pardon, Gangnam. Dezamagire totala. Bine ca se oprise ploaia. O strada lunga cu magazine de lux. Si fete frumoase insotite de barbati cu bani. Lui Younghoon i s-a facut de stat la o cafea. Abia statusem la masa, dar na. Trebuia sa vorbeasca cu iubita. Apoi m-a fugarit pana in capatul strazii si inapoi la statie. Am strigat de cateva ori sa ma astepte ca mai pozez si eu o vitrina, dar nimic. El cu ale lui, eu cu turismul.
Mai multe poze din Gangnam, aici
Dupa 40 de minute pe linia 2, aia verde, ce formeaza un cerc ( nu vorbesc de Yamanote din Tokyo, ci de magistrala 2 Seoul) si doua statii poe cea mai noua linie, am ajuns pe insula Yoido de pe raul Hangang. Eram un pachet de nervi. Am fost impins, ghiontit, pocnit si sufocat in tren. Ca acasa: nu se astepta sa iasa lumea din tren inainte sa intri, te impingeau fara sa isi ceara scuze... Si mirosul....

Pe insula asta am vazut cladirea Parlamentului si ne-am plimbat de-a lungul raului. Ei, si mi-a aratat biserica la care merge el. Arata ca Romexpo. Capacitate de 38 000 de locuri (aici am dubii - dar asta e informatia pe care o am).

La un moment dat a primit un telefon si si-a cerut scuze. Trebuia sa se vada cu ai lui. Am luat un autobuz, apoi m-a plasat in statia de metrou si mi-av spus unde sa cobor. Ne-am luat ramas bun si fiecare a plecat spre treaba lui. Si se putea sa ajung cu bine in hotel? Nu. Ca mi s-a demagnetizat cardul de metrou. Da, stai sa explic cum e cu metroul. Ca sa mergi cu metroul nu poti sa iei bilet, ci un card. Exista un aparat la care scrii statia finala si iti spune cat face, plus un depozit pentru card. Cand iesi la destinatie, te duci la alt aparat, bagi carul si iti da depozitul. Nu poti incarca acelasi de mai multe ori si nici nu poti sa faci card cu mai multe calatorii in statie. Ala se face naiba stie unde. Ajung la destinstie, dau cardul pfin cititor: eroare. Il mai dau odata, la fel, il mai dsu de csteva ori, acelasi lucru. Ma duc la aparatul la care platesti difereta, daca ai bilet mai iefin, nimic: acest card nu e valid. Niciun lucrator in statie. Ce ma fac? Tot incercam eu acolo cand vine un tip si sare bariera. Se uita la mine si imi spune ca asa ceva trebuie sa fac si eu. Ca altfel nu ies. Am sarit ca boschetarii la Universitate si m-am dus sa-mi iau depozitul.
Ce fac de acum? Am ajuns la hostel si am dat de tipii de la receptie. Erau amandoi. M-au intrebzt daca gata pe azi si le-am zis ca cam da. As fi vrut clubareala, dar singur nu ma duc. M-au invitat sa merg cu ei. Merg intr-un club studentesc. Muzica buna, se danseaza si preturile sunt mici. Ne intalnim la 12:30 la intrare si o sa ma intorc dimineata cu cel care intra in tura.
Pe curand... 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...