Treceți la conținutul principal

Yokohama Sparkling Twilight

Cred ca singura placere de vara japoneza sunt festivalurile de artificii, numite Hanabi. In serile calduroase de august si inceput de septrembrie, pe marginea unui rau sau la ocean oficialitatile pregatesc spectracole care mai de care mai impresionante, cu artificii, muzica, mancare, bautura si spectacole.
Unul din cele mai importante festuvaluri e cel din Yokohama. Festivalul se tine in portul orasului, in parcul Yamashita iar artificiile sunt lansate din ocean. Mi-am dorit mult sa vad un astfel de festival mai ales pentru ca anul trecut am fost plecat acasa in august insa am avut ocazia sa vad unul in octombrie. Asa ca mi-am notat ziua in calendar si m-am imbarcat in tren cu rabdare stiind ce puhoi de lume o sa fie acolo. Pentru ca inca am picioarele plinde rani, besici si bataturi nu m-am imbracat in Yukata, insa am ales sa port ceva tradtionala, bluza de la Jinbei, intr-o tinuta usor hipstareasca. 
In port era puhoi de lume si cat ne-am mai plimbat noi si am stat la o coada sa cumparam ceva de mancat, n-am mai gasit deloc loc pe margine. Asa ca in toate pozele pe care le-am facut apare capul unei tipe ce era mai inalta decat toata lumea din jur (probabil ca de aceea gasisem loc liber acolo).
Festivalul ce dureaza doua zile e mai mult decat un festival de artificii. La inceput au loc spectacole de dans traditional din diferite tari din Asia, apoi spectacol de barci luminnate si la final artificii, totul se intampla pe muzica ritmata. Si apropo de muzica eu eram singurul de acolo ce dansa de nebun, sau nu. Mai erau niste mamici ce dansau cu bebelusii in brate pe o pisea ce spunea in versuri ca vrea sa i-o pe toate partile. Ce inseamana sa nu stii engleza...


Una din melodiile pe care s-a desfasurat spectacolul a fost Mr Saxo Beat a Alexandrei Stan.
Specacolul de artificii a durat jumatate de ora si a fost impresionant. In Romania nu am vazut asa artificii frumoase, in atatea forme interesante: inimioara, stelute, cometa si cate si mai cate.


Dupa festival, ca sa nu plecam cu tot puhoiul de lume, ne-am plimba prin port si am facut poze. Am crezut ca daca amanam momentul plecarii cu vreo doua ore o sa fie liber in tren, insa am mers ca sardinele in conseva mai mul de jumatate din drum. Noroc cu proiectul ce uneste Tobu Toju cu Fukutoshin, Tokyu si Minato Mirai ca am avut acum drum direct.
Ca de obicei, mai multe poze gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...