Yokohama Sparkling Twilight

Cred ca singura placere de vara japoneza sunt festivalurile de artificii, numite Hanabi. In serile calduroase de august si inceput de septrembrie, pe marginea unui rau sau la ocean oficialitatile pregatesc spectracole care mai de care mai impresionante, cu artificii, muzica, mancare, bautura si spectacole.

Unul din cele mai importante festuvaluri e cel din Yokohama. Festivalul se tine in portul orasului, in parcul Yamashita iar artificiile sunt lansate din ocean. Mi-am dorit mult sa vad un astfel de festival mai ales pentru ca anul trecut am fost plecat acasa in august insa am avut ocazia sa vad unul in octombrie. Asa ca mi-am notat ziua in calendar si m-am imbarcat in tren cu rabdare stiind ce puhoi de lume o sa fie acolo. Pentru ca inca am picioarele plinde rani, besici si bataturi nu m-am imbracat in Yukata, insa am ales sa port ceva tradtionala, bluza de la Jinbei, intr-o tinuta usor hipstareasca. 

In port era puhoi de lume si cat ne-am mai plimbat noi si am stat la o coada sa cumparam ceva de mancat, n-am mai gasit deloc loc pe margine. Asa ca in toate pozele pe care le-am facut apare capul unei tipe ce era mai inalta decat toata lumea din jur (probabil ca de aceea gasisem loc liber acolo).

Festivalul ce dureaza doua zile e mai mult decat un festival de artificii. La inceput au loc spectacole de dans traditional din diferite tari din Asia, apoi spectacol de barci luminnate si la final artificii, totul se intampla pe muzica ritmata. Si apropo de muzica eu eram singurul de acolo ce dansa de nebun, sau nu. Mai erau niste mamici ce dansau cu bebelusii in brate pe o pisea ce spunea in versuri ca vrea sa i-o pe toate partile. Ce inseamana sa nu stii engleza...

Una din melodiile pe care s-a desfasurat spectacolul a fost Mr Saxo Beat a Alexandrei Stan.

Specacolul de artificii a durat jumatate de ora si a fost impresionant. In Romania nu am vazut asa artificii frumoase, in atatea forme interesante: inimioara, stelute, cometa si cate si mai cate.

Dupa festival, ca sa nu plecam cu tot puhoiul de lume, ne-am plimba prin port si am facut poze. Am crezut ca daca amanam momentul plecarii cu vreo doua ore o sa fie liber in tren, insa am mers ca sardinele in conseva mai mul de jumatate din drum. Noroc cu proiectul ce uneste Tobu Toju cu Fukutoshin, Tokyu si Minato Mirai ca am avut acum drum direct.

Ca de obicei, mai multe poze gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.

Pe curand...