Muzeul Memorial al Marelui Cutremur Kanto

Pe 1 septembrie 1923 la ora 11:58 AM, a avut loc in Japonia un mare cutremur cu magnitudinea de 7.9 pe scara Richter. Cutremurul venea in cel mai nefavorabil moment pentru Japonia, o tara ce se afla in plina dezvoltarte si schimbare, cand pe de o parte - oficialitatile promovau evolutia, dar pe de cealalata parte oamenii se revoltau impotriva schimbarii.
De aceea ziarele vremii scriau ca spiritul pe care il cosiderau intruchiparea cutremurului s-a trezit si i-a atacat pentru ca femeile japoneze fumeaza in fata vitrinelor occidentale, imbracate cu costume dupa moda Europeana si au parul scurt.
Cutremurul a afectat zona Tokyo, Kanagawa si Chiba si pana la cutremurul din 2011 a fost cel mai mare cutremur cunoscut ce a afectat Japonia si pana in ziua de azi este cutremurul ce a provocat cele mai mule victime (142 000 de morti si 40 000 de disparuti), de aceea din 1960 in fiecare zi de 1 septembrie se oranizeaa activitati de educatie in caz de cutremur, numite Ziua Prevenirii Dezastrelor Naturale.

Pentru ca dezastrul a aparut la ora pranzului, cand multa lume gatea, imediat dupa au aparut incendiile. De fapt acest dezastru post cutremur este responsabil pentru cel mai mare numar de victime. Focul a fost intetit de structurile de lemn dar si de typhonul ce a aparut in acelasi timp cu cutremurul. La 10 minute de la terminarea cutremurului un tzunami cu inaltimea de 10 metri a lovit costele golfului Tokyo cauzand si acesta pierderi enorme. Noi, inginerii seismici invatam in scoala ca nu numai cutemurul este catastrofal ci toate evenimentele ce apar dupa: incendii, tzunamii, alunecari de teren. Cutremulul Kanto, a avut din pacate parte de toate aceste catastrofe post cutremur.
Panica si isteria oamenilor, cauzata de numarul mare de repici ce s-au intins pe duarata a cateva zile, a cauzat un numar mare de morti. Oamenii incercau sa fuga din Tokyo si vandalizatu trenurile extra pline pentru a prinde un loc spre drumul ce credeau ca o sa le salveze viata. Aparusera legende urbane cum ca coreenii stau in spatele cutremurului si ca acestia le otravesc apele asa ca oamenii au iesit in strada sa ii omoare.

Un desen din perioada post cutremur, realizat de un copil, ce arata cum coreenii erau omorati si un manifest din presa, impotriva acestora.

Pe de alta parte acest cutremur a fost o sursa pentru educatie. In 1926 aparusera avioanele, aparatele de filmat si camerele foto asa ca exista foarte multe fotografii ce ilustreaza catastrofa. Una din cele mai celebre poze ale vremii prezinta ceasul dintr-o gara ce a stat la 11:59.

In acea vreme, in cartierul Ghinza se afla cea mai inalta cladire din lume, un turn de 12 etaje proiectat de un englez. Fotografia cu turnul arzand si pe jumatate damamat a facut inconjurul lumii si astazi este una din fotografiile de referinta cand vorbim despre cedarea unui structuri in timpul unui cutremur.

Pe la sfarsitul lunii iunie am participat la o conferinta numita "Imaging Disaster"realizata la Sophia University. Conferinta a avut ca tema acoperirea media a cutremului din 1923, a faptului ca a fost primul cutremur ce a avut parte de fotografii de la locul faptei dar si ca a aparut in niste vremuri de rascruce in Japonia.
Atunci am alfat si de existeanta Muzeului Memorial, iar pe 1 septembrie, cand se comemorau 90 de ani de la acest eveniment, l-am vizitat. Era o zi caniculara si abia ne-am tarat din statie pana in parcul unde se afla muzeul. In fata se afla un camion pe care scria ca se simuleaza cutremure.
Un simulator din acesta era cadoul perfect pentru inginerul din mine. De cand ma stiu, mi-am dorit sa vad cu e sa folosesti un astfel de simulator. La facultate am participat cam la toate incercarile seismice insa nu am avut niciodata ocazia sa incerc un simulator pentru oameni. Ne-am descaltat de pantofi si ne-am lasat gentile pe un scaun, ni s-au dat casti de protectie si ni s-a spus ca simularea dureaa 45 de secunde si ca ni se recomanda sa ne asezam sub masa. Nu am stiut pana atunci cum se simte un cutremur de M 7.9 dar va spun ca de sub masa eram aruncat in sus de dadeam cu capul de tot ce apucam, cu toate ca ma tineam bine de picioarele mesei. Si a fost un exercitiu. Nu vreau sa stiu cum reactionaza lumea in cazul unui astfel de cutremur.

In muzeu era foarte multa lume. Probabil pentru ca era duminica si pentru ca se comemeorau 90 de ani de la cutremur. Oamenii se uitau la pozele vremii, la obiectele salvate din incendiu si la  graficile ce prezentau catastrofa. La etaj mai exista o mica expozitie despre raidurile aeriene din timpul razboiului, insa expozitia aceea nu era prea reusita.

In incinta parcului se mai afla si un Mausoleu inchinat victimelor Celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Mausoleul arata pe dinafara ca un templu, insa inauntru arata a biserica catoloca. Atmosfera era ciudata. Plin de oameni ce ofereau flori si un cuplu ce canta muzica englezeasca in fata altarului. Am iesit repede, ne-am inviartit in jur sa mai facem cateva poze si am plecat sa luam pranzul de la tonetele asezate pe trotuar, ca era festival in zona.

Mai multe poze de la muzeu, gasiti pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand...