Treceți la conținutul principal

Miyajima

Va povesteam in articolul de ieri despre Memorialul de la Hiroshima si pentru ca nu am vrut sa umbresc si partea a doua a zilei mele petrecute acolo, am decis sa impart excursia in doua articole. Am pornit la pas pe stradutele comerciale spre Okonomi-mura, cel mai celebru loc unde se oate manca Okonomiaki de Hiroshima in oras. Adica daca mergi in Hiroshima si nu mananci acolo, degeaba ai fost. Si cum e sunt un mare fan al Okonomiakiului, am fost incantat de propunere. Ceea ce nu stiam eu atunci e ca exista doua feluri de Okonomiaki si cel pe care il stiam eu era cel de Osaka. Cel de Hiroshima are si taitei si e chiar foarte misto. Cred ca o sa incerc sa-l gatesc si eu odata. Okonomi-mura, in traducere libera: Satul Okonomi e un fel de paradis pentru okonomiaki. In sala mare exista mici tejghle unde se gateste acest fel de mancare. Sabina a ales un loc unde gateau doi batranei pentru ca asta insemna ca au experienta mai multa.
Si am uitat sa va spun ca nu ma mai mir de cat de mica e lumea. La masa ne-am vazut cu Raluca, o tipa ce studiaza farmacia in Hiroshima. Ea e din  Buzau dar am descoperit ca avem un prieten comun, un fost coleg de grupa de-al meu.



Si dupa masa am plecat in gara de unde am luat trenul si apoi bacul spre Miyajima. Soarele se pregatea sa apuna si cerul avea o culoare atat de frumoasa. De pe pontonul bacului am stat si am admirat insula si ma uitam la celebra Poarta Tori.

Pe insula se afla Templul Itsukushima, templul Patrimoniu UNESCO, celebru pentru poarta Tori plutitoare. Numele insulei e de fapt Itsukushima insa localnicii au numesc Miyajima, ceea ce inseamna insula cu templu. Pana in 2005 acesta a fost si numele orasului de pe insula, insa acesta a fost inglobat alaturi de orasul alaturat pentru a populatia de pe insula e in scadere.

Templul Itsukushima se afla pe insula din secolul VI insa a fost distrus de nenumarate ori iar acum se pastreaza sub forma templlului construit in secolul XII. Este un templu plututor, construit pe piloti ce sunt inundati la flux si descoperiti la reflux. Templul este celebru pentru poarta scufundata in mare, poarta ce a fost contruita original in secolul XII, insa cea de astazi este una mai recenta, din sec XIX, construita din lemn de canfor, inalta de 16 metri.
Pe langa priveistea portii de pe mare, Miyajima este ca un rai pe pamant. Insula e muntoasa si in mare parte e nelocuita. Pe carari prin padure se ascund Ryocanuri iar pe strazi vezi caprioare ce sunt destul de prietenoase. Ne-am plimbat pe stradutele comerciale si am cumparat suveniruri, iar apoi am luat-o pe carari inspre munte, de-a lungul unui rau. Ne-am odihnic la umbra unui maslin dulce ce abia incepea sa infloreasca insa mirosul lui se simtea de departe. Am privit apusul de pe plaja si imi doream sa nu mai plec de acolo nicicand. Oare asa arata paradisul?
Mai multe poze din Miyajima puteti gasi pe pagina de facebook a blogului, aici.
Mi-ar face placere sa ma intorc candva si sa stau la un Ryocan acolo pentru cateva zile. Sa ma plimb prin paduri si seara sa privesc apusul de pe plaja, sa mananc stridii ca insula e celebra pentru crescatoriile de stridii si sa scriu.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...