Cu o gasca de romani in Tokyo
Zilele trecute am aiesit la o bauta cu o gasca de 12 romani ce se aflau in vizita prin Tokyo. Au prins o oferta buna de zbor (traiasca Aeroflotul) si au pornit intr-o excursie la celalalt capat al lumii, adica aici unde suntem noi. Si pentru ca nu plecau ori si unde, s-au documenat si au dat de Japonia Noastra si le-au propus lor (care mi-au propus si mie) sa iesim la o o bauta in una din serile in care le petrec in Tokyo.
Siner eu nici cu o ora inainte sa apara, nu am crezut ca o sa vina. Comunicarea intre noi era limitata. Eu discutam cu unul din ei prin whatsapp (sa fie sanatos ala care a inventat programul ca bine a facut) insa in Japonia e greu cu netul. Roamingul nu prea merge si wi-fi nu prea gasesti pe nicaieri (da, stiu ca e tara tehnologiei, cu trenuri rapide si cu zgarie-nori ce rezista la cutremure, tara lui Nikon si Sony insa cu netul stau prost) asa ca nu stiam cand o sa apara la locul de inalnire. Si mai e ceva, eu ori de cate ori am fost intr-o excursie nu am reusit sa ma tin de plan asa ca ma gandeam, ca mai mult ca sigur, nu au reusit sa isi termine ziua conform planului si ca timp sa se vada cu nistre sraini, pe care ii cunosc doar citindu-le blogurile.
Insa au apararut si a fost o seara interesanta. Cei ce ma stiu personal, stiu ca sunt usor "socially awkard" (nu stiu sa-i zic in romana decat retardat social) dar noroc de nomihodai (all you can drink) ca mi-am dat drumul si nu am mai stat timid intr-un colt ca la inceput.
Din toata povestea asta am ajuns sa imi doresc si mai tare ca peste zece ani sa am si eu asa un grup de prieteni care sa isi permita si sa isi doreasca sa plece in excursii, sa se documenteze ce si cum e de vazut si sa se simta bine.
Si am auzit o chestie la care nu m-am gandit niciodata, insa e foarte adevarasta vis-a-vis de modul in care se bea in Japonia: "In viata mea am baut la halba, la pahar, la metru. Acum e prima data cand beau la ora".
Pe curand...
Siner eu nici cu o ora inainte sa apara, nu am crezut ca o sa vina. Comunicarea intre noi era limitata. Eu discutam cu unul din ei prin whatsapp (sa fie sanatos ala care a inventat programul ca bine a facut) insa in Japonia e greu cu netul. Roamingul nu prea merge si wi-fi nu prea gasesti pe nicaieri (da, stiu ca e tara tehnologiei, cu trenuri rapide si cu zgarie-nori ce rezista la cutremure, tara lui Nikon si Sony insa cu netul stau prost) asa ca nu stiam cand o sa apara la locul de inalnire. Si mai e ceva, eu ori de cate ori am fost intr-o excursie nu am reusit sa ma tin de plan asa ca ma gandeam, ca mai mult ca sigur, nu au reusit sa isi termine ziua conform planului si ca timp sa se vada cu nistre sraini, pe care ii cunosc doar citindu-le blogurile.
Insa au apararut si a fost o seara interesanta. Cei ce ma stiu personal, stiu ca sunt usor "socially awkard" (nu stiu sa-i zic in romana decat retardat social) dar noroc de nomihodai (all you can drink) ca mi-am dat drumul si nu am mai stat timid intr-un colt ca la inceput.
Din toata povestea asta am ajuns sa imi doresc si mai tare ca peste zece ani sa am si eu asa un grup de prieteni care sa isi permita si sa isi doreasca sa plece in excursii, sa se documenteze ce si cum e de vazut si sa se simta bine.
Si am auzit o chestie la care nu m-am gandit niciodata, insa e foarte adevarasta vis-a-vis de modul in care se bea in Japonia: "In viata mea am baut la halba, la pahar, la metru. Acum e prima data cand beau la ora".
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu