Treceți la conținutul principal

Parcare ecologica

Acum un an si un pic, citeam in blogosfera locala despre parcarile ecologice. Mi-am sunat (pe skype) niste prieteni si i-am intrebat curios ce e aia. Raspunsurile primite au fost de la o ea: "o tampenie in care iti prinzi tocurile si cazi in cap cand iesi din masina" si "o chestie scumpa si inutila. Se vrea sa creasca iarba printre dale, dar din cauza ca e mai mereu acopeirita de masini, iarba se usuca si nu creste si arata ciudat".
Apoi in august am ajuns si eu in Bacau si am vazut minunea. Parcarile astea mi-au adus aminte de un loc parasit, dau de un mastodont comunist ce sufera in tranzitie si criza.
Sursa foto: Dan Bitire

Acum doi ani am fost cu mama la Cutuceni, unde e un muzeu ce protejeaza un sit arheologic la care a lucrat si mama. Situl e undeva in mijlocul campului si pana acolo e construita o alee lunga, cu gadr viu de o parte si de alta. Insa nici gardul nu  era ingrijit si nici aleea. Printre dale crescuse iarba si papdii si nimeni nu se ingrijea de ele. Sulica ala ce avea grija de muzeu socotea ca la salariul sau e destul sa aeriseasca muzeul si in timpul liber sa se uite la Kanal D, pe antena satelit lipita de cladirea muzeului. Ce alee ingrijita... El daduse o mana de ajutor la descoperirea facuta pe santier, deci era cineva in sat acolo. A fost o intamplare amuzanta, atunci la Cucuteni. Mama ne exiplica despre templu cand Nea Caisa a inrerupt-o si i-a spuns ca stie ea ceva dar nu stie bine .In momentul acela mi-am zis ca omul ala nu stie ce a facut si ca o sa se ia mama de el, insa calma ea l-a intrebat cum e de fapt. Atunci el s-a apucat sa explice acelasi lucru, insa cu alte cuvine si la final mama l-a intrebat de unde stie povestea. El s-a dus la o poza d pe perete si i-a spus ca in urma cu 25 de ani era o arheooloaga tanara, ce era gravida, ce il simpatiza, care l-a invatat ce era acolo. Atunci mama i-a zis ca ea e acea arheoloaga, si copilul cu care era insarcinata sunt eu. Nu cred ca barbatul acela a crezut-o. Mai mult ca sigur avusese o pasiune pentru mama si in mintea lui, ea era aceasi persoana tanara, de 33 de ani, ce nu putea sa fi imbatranit.
Stanga sus: mama in urma cu 27 de ani, pe santier. Stanga jos: mama acum aproape 3 ani. Dreapta sus: vasul desoperit de mama iar dreapta jos eu si sora mea,Ilinca, cand am vizitat muzeul. Plus aleea cu pricina.
Inchizand paranteza, ma intorc la parcarea ce mi-a deschis atatea amintiri. Cativa vecini de langa camin, au improvitat o parcare, pe un teren viran de langa casele lor. Si ca sa nu isi murdareasca mainile de noroi, au acoperit pamantul cu cateva scoarte si covoare si astfel au realizat o parcare ecologica ce foloseste materiale reciclabile. Mai mult ca sigur aceasta parcare e mai iefina decat cele din Bacau, si la fel de urata.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...