Treceți la conținutul principal

Pertrecere de bun venit pentru noii-veniti din camin

Se pare ca pana si zeii japonezi se comporta ca niste lideri comunisti. In timpul saptamanii a fost cald si soare si temperaturile au ajuns pana la 24 de grade, iar de vineri s-a innorat si s-a facut frig. Sambata, dupa 3 a inceptut sa ploua si a plouat pana duminica seara. Asa, cat lucreaza poporul japonez sa aiba conditii bune de mers la munca, iar in weekend, cand nu au de muncitit, ploaie maiculita, ca face bine la agricultura.
Duminica era programat un gratar in parc in cinstea noilor veniti din camin. Insa cum vremea nu ne-a permis asa ceva, gratarul s-a transformat intr-un pranz cu bingo si wii, in sala de mese. Pe langa studentii noi si reprezentantii caminului: administratorul, mama de camin, seful de camin si sefii de palier, am mai fost invitati, noi, studentii straini. Pusi undeva in mijloc, la aceasi masa, ca sa ne vada cu totii. La intrarea in sala de mese am fost intamplinati si cu un cadou. Un gel de curatat fata si apa de curatat fata (sau cel putin asta am inteles eu ca sunt).

Nu pot sa spun ca a fost ceva nemaipomenit. M-am bucurat ca am mancat miel, fie el gatit in stil japonez si ca pentru felul 2, yakisoba, am putut sa ajut la gatit in bucatarie. A trebuit sa ma milogesc un pic de organizatori sa ma lese. Ei ziceau ca nu se cade ca eu invitat sa ajut, insa eu chiar vroiam sa intru in bucataria aia profesionista si sa vad cum se gateste. Dupa ce au inteles asta, mi-au facut damblaua si m-au lasat, mai mult sa ma uit, pe acolo.


Si s-o spun si pe aia dreapta, sunt dezamagit de astia noi veniti: nu le este frica de mine. Aia de anul trecut, si acum mai tresara cand ma vad pe la baie. Astia noi, sociabili, cum mau vazut au si venit repede sa faca poza cu maimuta (singurul caucazian prezent la petrecere) si mai ales ca eram imbracat cu pantalonii mei in carouri (ce nu sunt de pijama), cu ie si vesta.
Insa a fost o duminica reusita. Nu aveam niciun plan si nici vremea nu imi permitea sa fac ceva, asa ca a fost bine si in pozitia de maimuta.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...