O duminica in Odaiba (in putine cuvinte si mai multe imagini)

Duminica a fost o zi plina. Dupa ce am fost la festivalul penisului si apoi am luat pranzul la unul din cele mai bune restaurante la care am fost in viata mea, a urmat o dupa-masa frumoasa in Odaiba.
Vremea ne-a permis sa ne pimbam pe plaja desculti si sa ne scaldam talpile in apa ca apoi sa stam pe nisip pe mica plaja si sa privim pe cei ce incercau sa faca surfing.

Apoi am luat-o la pas pe insula cand am auzit sunete de bass. Ne-am intrebat de unde vin si se ce intampla asa ca am coborat in parcarea unde misunau zeci de oameni. Si ce sa vezi, era o expozitie de masini tunate. Zeci de masini tunate cu tancuri de NOS si subwoofere in porbagaj, muzica buna si fete frumoase. Asa ceva doar in Odaiba vezi. Atmosfera imi amintea de Tokyo Drift si nu mai vroiam sa plec de acolo. Intotdeauna m-au fascinat sistemele audio si masinile tunate bine, insa niciodata nu am investit in asa ceva, pentru ca nu mi-am permis, si pentru ca imi stiu prioritatile. Insa tocmai de aceea am apreciat asa ceva.

Mai multe poze de la expozitia de masini tunate, aici

Si pentru ca expozitia era pe terminate, si incetul cu incetul posesorii de masini incepeau sa plece, am luat-o si noi la pas spre Tokyo Telecom Building. Cladirea era destul de infricosatoare, pentru ca era goala si parea parasita. La etajul 50 exista un observator, de unde se poate vedea orasul, insa noi nu am fost acolo, ci ne-am dus in turnul celalat, unde am gasit un lounge, unde ne-am luat o cafea de la expresor si am privit peisajul de pe geam.

Am plecat spre casa cu monorail-ul, bucuros ca avusesem o zi de duminica plina de amintiri intiparite in creier.

Pe curand...