Treceți la conținutul principal

Life of Pi

Acum trei luni jumatate spuneam: "Imi pare rau ca nu am stiut de carte, inainte de film. Cred ca e mult mai buna, decat filmul.", cand scriam un articol despre filmele ce tocmai le vazusem intr-o perioada in care fusesem foarte racit.
Acum o luna, cand am vazut-o pe Irinuca citind cartea asta in tren, i-am zis ca o invidiez. Nu vazuse filmul si era norocoasa. As fi vrut sa fi citit cartea inainte. Imi era ciuda. Apoi, cand eram la Osaka, mi-a trimis un mesaj ca a terminat cartea si ca mi-o imprumuta daca o vreau.
A fost prima carte pe care o citisem de mult timp. De asta o si luasem. Imi era dor sa pun mana pe o carte, pentru ca in ultimul timp am citit numai e-book-uri si in momentul in care am deschis cartea in tren, am rasfoit-o pe langa nas si am inhalat mirosul amar de tus. Era si asta bun, cu toate ca prefer mirosul dulce de celuloza, al cartilor vechi. Si pentru ca nu mai pusesem mana de mult pe o cate, pentru ca eram obisit si ma obisanuisem cu kindle-ul meu touch, blondul din mine si-a facut aparitia, si la un momet dat, cand terminasem de citit o pagina, am dat cu degetul pe ea, asteptand sa se schimbe. Am vazut ca nu se intampla nimic, asa ca am mai apasat odata. Apoi am realizat ce am facut, si ca nu am kindle-ul in mana si am inceput sa rad de unul singur. La astea se apuca de colt si se da pagina cu mana, Horea, nu cu e ecran tactil - mi-am zis in timp ce radeam de unul singur.

Si nu regret deloc ca am citit-o. Eu nu recitesc carti si nu citesc carti daca am vazut filmul (insa invers fac) si asta pentru ca sunt atat de multe carti pe lumea asta si stiu ca nu am timp sa le citesc pe toate. Dar cu toate ca vazusem filmul cu vreo 3 luni inainte, nu imi aminteam detaliile. Nu imi aduceam aminte ca reprezentantii vaporului erau japonezi dar si alte pasaje din carte imi lipseau din memorie. In rest, imi aduceam aminte de tot din film, bun film- dupa o carte geniala.
Iti dai seama ca o carte e bun atunci cand ti-e greu sa o lasi din mana. Eu citesc in tren, pe drumul din camin pana la scoala si inapoi. 20 de minute dus, 20 intors. Si cand ajungeam la destinatie, ieseam din tren si mai citeam mergand, pana cand ieseam din statie in strada.
Life of Pi este o carte despre regasire, despre initiere, credinta si complexitatea vietii. M-a impresionat mult partea despre religie, parte peste care am trecut mai usor cand am vazut filmul. Insa daca nu intelegei esenta acelei parti, nu intelegi povestea si crezi ca e o carte despre un baiat si un tifru, naufragiati pe o barca. Insa e mai mult de atat. E o carte despre simboluri si despre cum managerizezi o drama.
O carte de capatai, ce trebuie citita. O recomand cu caldura.
Pe curand...

Comentarii

  1. Cealaltă Ancuță03 aprilie, 2013

    Ce simpatic ai fost. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da cand nu sunt eu simpatic? :))
      lasand gluma la o parte, multumesc Ancuta :)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...