Life of Pi
Acum trei luni jumatate spuneam: "Imi pare rau ca nu am stiut de carte, inainte de film. Cred ca e mult mai buna, decat filmul.", cand scriam un articol despre filmele ce tocmai le vazusem intr-o perioada in care fusesem foarte racit.
Acum o luna, cand am vazut-o pe Irinuca citind cartea asta in tren, i-am zis ca o invidiez. Nu vazuse filmul si era norocoasa. As fi vrut sa fi citit cartea inainte. Imi era ciuda. Apoi, cand eram la Osaka, mi-a trimis un mesaj ca a terminat cartea si ca mi-o imprumuta daca o vreau.
A fost prima carte pe care o citisem de mult timp. De asta o si luasem. Imi era dor sa pun mana pe o carte, pentru ca in ultimul timp am citit numai e-book-uri si in momentul in care am deschis cartea in tren, am rasfoit-o pe langa nas si am inhalat mirosul amar de tus. Era si asta bun, cu toate ca prefer mirosul dulce de celuloza, al cartilor vechi. Si pentru ca nu mai pusesem mana de mult pe o cate, pentru ca eram obisit si ma obisanuisem cu kindle-ul meu touch, blondul din mine si-a facut aparitia, si la un momet dat, cand terminasem de citit o pagina, am dat cu degetul pe ea, asteptand sa se schimbe. Am vazut ca nu se intampla nimic, asa ca am mai apasat odata. Apoi am realizat ce am facut, si ca nu am kindle-ul in mana si am inceput sa rad de unul singur. La astea se apuca de colt si se da pagina cu mana, Horea, nu cu e ecran tactil - mi-am zis in timp ce radeam de unul singur.
Si nu regret deloc ca am citit-o. Eu nu recitesc carti si nu citesc carti daca am vazut filmul (insa invers fac) si asta pentru ca sunt atat de multe carti pe lumea asta si stiu ca nu am timp sa le citesc pe toate. Dar cu toate ca vazusem filmul cu vreo 3 luni inainte, nu imi aminteam detaliile. Nu imi aduceam aminte ca reprezentantii vaporului erau japonezi dar si alte pasaje din carte imi lipseau din memorie. In rest, imi aduceam aminte de tot din film, bun film- dupa o carte geniala.
Iti dai seama ca o carte e bun atunci cand ti-e greu sa o lasi din mana. Eu citesc in tren, pe drumul din camin pana la scoala si inapoi. 20 de minute dus, 20 intors. Si cand ajungeam la destinatie, ieseam din tren si mai citeam mergand, pana cand ieseam din statie in strada.
Life of Pi este o carte despre regasire, despre initiere, credinta si complexitatea vietii. M-a impresionat mult partea despre religie, parte peste care am trecut mai usor cand am vazut filmul. Insa daca nu intelegei esenta acelei parti, nu intelegi povestea si crezi ca e o carte despre un baiat si un tifru, naufragiati pe o barca. Insa e mai mult de atat. E o carte despre simboluri si despre cum managerizezi o drama.
O carte de capatai, ce trebuie citita. O recomand cu caldura.
Pe curand...
A fost prima carte pe care o citisem de mult timp. De asta o si luasem. Imi era dor sa pun mana pe o carte, pentru ca in ultimul timp am citit numai e-book-uri si in momentul in care am deschis cartea in tren, am rasfoit-o pe langa nas si am inhalat mirosul amar de tus. Era si asta bun, cu toate ca prefer mirosul dulce de celuloza, al cartilor vechi. Si pentru ca nu mai pusesem mana de mult pe o cate, pentru ca eram obisit si ma obisanuisem cu kindle-ul meu touch, blondul din mine si-a facut aparitia, si la un momet dat, cand terminasem de citit o pagina, am dat cu degetul pe ea, asteptand sa se schimbe. Am vazut ca nu se intampla nimic, asa ca am mai apasat odata. Apoi am realizat ce am facut, si ca nu am kindle-ul in mana si am inceput sa rad de unul singur. La astea se apuca de colt si se da pagina cu mana, Horea, nu cu e ecran tactil - mi-am zis in timp ce radeam de unul singur.
Si nu regret deloc ca am citit-o. Eu nu recitesc carti si nu citesc carti daca am vazut filmul (insa invers fac) si asta pentru ca sunt atat de multe carti pe lumea asta si stiu ca nu am timp sa le citesc pe toate. Dar cu toate ca vazusem filmul cu vreo 3 luni inainte, nu imi aminteam detaliile. Nu imi aduceam aminte ca reprezentantii vaporului erau japonezi dar si alte pasaje din carte imi lipseau din memorie. In rest, imi aduceam aminte de tot din film, bun film- dupa o carte geniala.
Iti dai seama ca o carte e bun atunci cand ti-e greu sa o lasi din mana. Eu citesc in tren, pe drumul din camin pana la scoala si inapoi. 20 de minute dus, 20 intors. Si cand ajungeam la destinatie, ieseam din tren si mai citeam mergand, pana cand ieseam din statie in strada.
Life of Pi este o carte despre regasire, despre initiere, credinta si complexitatea vietii. M-a impresionat mult partea despre religie, parte peste care am trecut mai usor cand am vazut filmul. Insa daca nu intelegei esenta acelei parti, nu intelegi povestea si crezi ca e o carte despre un baiat si un tifru, naufragiati pe o barca. Insa e mai mult de atat. E o carte despre simboluri si despre cum managerizezi o drama.
O carte de capatai, ce trebuie citita. O recomand cu caldura.
Pe curand...
Ce simpatic ai fost. :))
RăspundețiȘtergereda cand nu sunt eu simpatic? :))
Ștergerelasand gluma la o parte, multumesc Ancuta :)