Dincolo de metropola
Tokyo este unul din cele mai mari orase din lume, prefectura Tokyo, adica orasul propriu zis si orasele satelit au populatia cat cea a Romaniei, iar metropola Tokyo, adica prefectura Tokyo, Chiba si orasul Yokohama, e cea mai mare metropola din lume, avand peste 34 de milione de locuitori.
Dar dupa zgarie norii si sosele suspendate din oras, se ajunge direct la tara, in suburbii. In suburbii stau batraneii dar si noile familii cu copii mici. In suburbii blocurile sunt rare, si peisajul e dominat de case cu un etaj, din lemn, tabla, carton sau beton.
Casele sunt ingramadite una in alta ca sa faca loc apoi terenurilor agricole. Acolo, locuitorii planteaza legume sau flori pe care le vand la micile aprozare improvizate in strada sau la oras. In suburbii sunt parcuri verzi si alei cu ciresi, sunt restaurante de familii si paduri de bambus. Toate se incheaga intr-un peisaj unic ce iti da senzatia de la tara, cand de fapt e un orasel cu populatia cat a Bacaului.
In suburbii locuies si eu, la 20 de km de oras. Iau trenul in fiecare zi, 14 statii cu localul, 8 cu semi-expresul sau 4 cu expresul. Expresul ajunge in 20 de minute in oras, insa din camin pana la facultate fac aproape o ora. Si nu as da nimic din toate astea pentru un loc in oras. Iubesc orasul, iubesc forfota unei metropole, insa mie imi place orasu doar noaptea. Cand reclamele luminoase formeaza umbre ciudate pe la colturile strazilor si cand lumea e vesela. Noaptea nimeni nu mai e grabit la serviciu si toti zambesc. Atunci imi place mie orasul. Ziua as sta mereu in suburbii, pe o banca sub un cires, citind o carte in timp ce petalele se sutura usor, sau m-as plimba pe alei in parc iar cand se face cald m-am ascunde intr-o padure de bambus si as asculta vatul cum adie usor.
Japonia mea, e cea din suburbii, e cea ce ma fascineaza zi de zi, unde vezi oameni ce plimba 5 caini deodata, batranei ce alearga cate 4 km pe zi si familii tinere cu bebelusi atat de frumosi.
Pe curand...
Dar dupa zgarie norii si sosele suspendate din oras, se ajunge direct la tara, in suburbii. In suburbii stau batraneii dar si noile familii cu copii mici. In suburbii blocurile sunt rare, si peisajul e dominat de case cu un etaj, din lemn, tabla, carton sau beton.
Casele sunt ingramadite una in alta ca sa faca loc apoi terenurilor agricole. Acolo, locuitorii planteaza legume sau flori pe care le vand la micile aprozare improvizate in strada sau la oras. In suburbii sunt parcuri verzi si alei cu ciresi, sunt restaurante de familii si paduri de bambus. Toate se incheaga intr-un peisaj unic ce iti da senzatia de la tara, cand de fapt e un orasel cu populatia cat a Bacaului.
In suburbii locuies si eu, la 20 de km de oras. Iau trenul in fiecare zi, 14 statii cu localul, 8 cu semi-expresul sau 4 cu expresul. Expresul ajunge in 20 de minute in oras, insa din camin pana la facultate fac aproape o ora. Si nu as da nimic din toate astea pentru un loc in oras. Iubesc orasul, iubesc forfota unei metropole, insa mie imi place orasu doar noaptea. Cand reclamele luminoase formeaza umbre ciudate pe la colturile strazilor si cand lumea e vesela. Noaptea nimeni nu mai e grabit la serviciu si toti zambesc. Atunci imi place mie orasul. Ziua as sta mereu in suburbii, pe o banca sub un cires, citind o carte in timp ce petalele se sutura usor, sau m-as plimba pe alei in parc iar cand se face cald m-am ascunde intr-o padure de bambus si as asculta vatul cum adie usor.
Japonia mea, e cea din suburbii, e cea ce ma fascineaza zi de zi, unde vezi oameni ce plimba 5 caini deodata, batranei ce alearga cate 4 km pe zi si familii tinere cu bebelusi atat de frumosi.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu