luni, 15 aprilie 2013

La picior cu google maps

Imi place mult sa ma plimb pe jos prin oras, insa nu prea am avut ocazia. Sunt fie la scoala, fie vizitez cate ceva si atunci nu pierd timpul cu mersul pe jos ci iau un tren ca sa am mai mult timp de vizitat. Insa acum cateva zile trebuia sa ma vad cu cineva intr-o ora si nu aveam ce face in acea ora, asa ca ne-am hotarat sa transformam un drum de 6 minute si 160 de yeni intr-o plimbare la picior de 50 de minute si 4.1 km.

Vizualizare hartă mărită

Mi-a placut mult sa descopar orasul de dincolo de statiile de tren si am regretat ca nu imi luasem camera cu mine, insa am facut cateva poze cu telefonul, la locurile ce mi s-au marut mai interesante. Pozele nu au o calitate exceptionala, insa cred ca sunt destul de interesante.

Cum trenurile sunt peste tot in Japonia, si exista sute de linii in Tokyo, se intampla ca la un moment dat sa treci pe sub o linie de tren si sa te opresti la bariera pentru alta linie.

Intr-o intersectie ciudata ce se invartea in jurul unui picior de la autostrada suspendata, era un anunt ce ii viza pe motociclisti.

Mi se pare doar mie, sau cladirea asta te duce cu capul la un hotel la mare? Da arhitectura din Tokyo e haotica. Orasul e ca un mic Babilon.

In plimbarea noastra am dat de un loc de joaca pentru copii iar afara, la intrare era un mare urs de plus. Nu m-am putut abtine sa nu il strang in brate.

Cum te apropri de Harajuku, cum incep sa apara cladirile nebune si ciudate, construite special pentru a atrage publicul tinta al cartierului.

Cizmele ce au construit America tocesc Japonia!

Drumul intre Harajuku si Shibuya e plin de cladiri de birouri si reprezentante auto. Mie imi place mult cladirea Audi.

Se intuneca dar ne apropiam de destinatie. Shibuya e o zona agreata de tineri pentru ca sunt multe magazine cu haine la preturi accesibile si mai ales pentru ca era capat de linie pentru Yokohama si cei de acolo veneau pana in Shibuya sa faca cumparaturi.

In 19 luni nu am vazut decat doua graffiti-uri. De aceea ma fascineaza si micile bucatele de hartie lipite pe spatele panourilor de circulatie.

Bun motto pentru un magazin de muzica. Mare adevar.

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)