Casnica cu diploma

In Japonia exista o situatie ce ma fascineaza. Majoritatea femeilor sunt casnice. In urma cu ceva timp Roman mi-a aratat in ziar ca anul acesta, dupa multi ani, numarul barbatilor japononezi ce cred ca femeile trebuie sa stea acasa, a crescut.
Ce inseamna ca o femeie e casnica, si ca doar un membru al familiei munceste? Inseama ca o duc bine, ca salariile sunt mari si ca isi permit ca doar un membru al familiei sa lucreze.
Numai ca asta nu se intampla in orice familie, ci doar in familiile in care exista un salariu mare, adica cand sotul are o facultate terminata, si lucreaza intr-o compania calumea.
Si care e problema va intrebati? Problema e ca un barbat japonez nu s-ar casatorii niciodata cu o femeie doar cu liceu, cu o femeie ce e pe o scara mai jos decat el. Si pentru ca lucreaza zi lumina, singurul loc in care isi pot gasii sotia, e la serviciu. Asa apar casnicele cu facultate.
La mine in laborator exista 3 japoneze. 2 dintre ele au aceasta mentalitate. Au invatat o viata intreaga sa ajunga la o facultate buna, sa fie acceptate de un profesor bun ca sa gaseasca un loc de munca bine platit, unde o sa lucreze cativa ani, pana se marita si face un copil, apoi ramane pe veci acasa.
Nu sunt deloc impotriva casnicelor. Bunica mea a fost casnica si i-a placut asta, insa ceea ce mi se pare aiurea, ceea ce mi se pare o mare eraore in sistem e sa faci scoala atatia ani ca sa lucrezi cativa si apoi sa stai acasa.

Una din colegele mele de laborator cauta companii unde numarul femeilor ce lucreaza e mare si nu e deloc de acord cu acest obicei. Nici nu stiti cast de scump e invatamantul aici si sa pierzi ani de zile, sa studiezi inginerie ca sa cresti copii, e absurd.
Dar ce fac casnicele? De copil te ocupi cativa ani, apoi il dau la gradinita. Eu stau in suburbii si le vad dimineata, adunate la colturi de strada, discutand intre ele, in timp ce copii asteapta auobuzul. Apoi ies la plimbare. De asta exista scoli pivate de limbi straine, de aia sunt sute de femei in Tokyo ce invata romana, danseaza salsa sau tango. Mananca in oras la pranz, iar pe la ora 5 se duc la supermaket, cumpara cate ceva si arunca cateva ingredinete in tigaie si au rezolvat cina. In Japonia sunt o doraie de semipreparate ce ajuta la gatit, ce reduc timpul de gatire. Ce torturi, ce muraturi, dulceturi, zacusti? Casnicele lor devin cosmopolite si nu trudesc in bucatarie ca ale noastre. Ce mileuri, goblenuri, impletituri?
Ele se ocupa de ele si de copii, papa banii, in timp ce el munceste de dimineata pana seara. Si pe surse, am aflat, ca nici macar datoriile de nevasta nu le duc la cap. Se lasa cu asternut doar de Craciun sau in Golden Week. Daca au deja doi copii, gata cu sexul. Ea e o doamna, de aia exista bordele in Japonia.
Iar barbatul abia apuca sa isi vada familia, poate doar duminica, iar cand se pensioneza ajung la divort, pentru ca isi dau seama ca nu au nimic in comun si ca nu se suporta.
Societatea asta are niste cutume foarte ciudate...
Pe curand...