luni, 18 martie 2013

Kinki. Jurnal de calatorie: Ziua 1


In cele 6 zile petrecute in Kansai mi-am luat notite petableta. Articolele urmatoare sunt fomarmate in mare parte din notilele respective, cu mici corecturi sau adaugiri.

Duminica am facut noapte alba. M-am intalnit cu Oana la 11:20 PM la Baba si am plecat impreuna la Tokyo Station. Am iesit pe la alta iesire si ne-am invartit jumatate de ora prin vant sa le gasim pe Crina si pe colega ei de apartament.
De acolo am plecat la un Mc', unde urma sa stram toata noaptea. Ei, insa la japonezi, un Mc' deschis non-stop, se inchide de la 2 la 5 pentru curatenie. Asa ca, la 2 ne-am luat bagajele si am pornit in cautarea unui restaurant deschis. Dupa dezbateri lungi si dupa eliminarea tuturor variantelor posiblie, am gasit unul si am strat acolo pana la 4 jumatate. In timpul asta am mancat cate ceva si am strat la palavre iar la ora 4 jumatate ne-am indreptat spre gara. Trenul nostru urma sa plece la 5:20.

A urmat o lunga aventura, aproape 12 ore la drum si 7 trenuri schimbate. In momentul in care mi-am scris notitele despre articol am scris cu liniuta cateva caractersitici din fiecare tren, caracteristici ce m-am gandit sa le includ in articol:
- Primul tren era unul din acele trenuri ce au 4 locuri fata in fata, ca intr-un tren românesc. Am stat fata in fata, am povestit, am ras. 2 ore au trecut repede
- Am trecut la un tren specific japonez -adica la un tren ce arata a metrou. Jumătate de drum am stat in picioare, apoi ne-am găsit pe rând care un loc. Oboseala ma ajungea si cum am reusit sa ma asez undeva, cum m-a furat somnul. Cand sa adorm si eu un pic a inceput sa se audă un sunet ciudat. M-am trezit speriat, tresarind si m-am uita in jur- nu se mai auzea nimic. Am atipit din nou si am fost trezit de acelasi sunet. Intru-n final, la destinatie am vazut ca era o tipa cu o pisica intr-o cusca iar pisica plangea din cand in cand.
- Dimneata cand am plecat, pe peron eram numai noi si 2 biciete ce urmau sa fie trimise pachet. In treneul al treilea am stat in ultimul vagos si le-am văzut din nou. Incepeam sa ne afundam in tara, deci sa ajungem in zone mai rurale si eram pe post de maimute. Toți se uitau la noi ciudat, ne analizau comportamentul si ne asculatau limba ciudata pe care o vorbeam. Cand fetele vorbeau in japoneza cu coreanca, calatorii din jur tresareau pentru ca le cunosteam limba. Intr-una din statii s-au urcat niste soldati. Am dedus dupa epoleti si dupa ubsugba de pe palarie ca erau aviatori. Toti tunsi si frezati la fel. Cred ca avusesera un weekend liber si acum, cu noaptea in cap se intorceau la datorie. Noi ii urmaream fascinati, ei la fel.
 - Aveam schimbul de tren in 20 de minute si am hotarat sa luam unul mai tarziu ca sa mancam ceva. Deja trenurile incep sa fie mai mici, 4 vagoane, maxim 6 iar in gara opreste un tren odata la 20 de minute.
- A urmat un drum de o ora jumatate cu acelasi tren. Ultimile trenuri le schimbasem la maxim o ora. Ajunsesem cam pe la mijlocul drumului, in mijlocul Japoniei. Pana la Nagoia am stat in picioare, apoi am găsit loc. A întârziat 10 minute asa ca am pierdut din nou legatura. Am intrat pe JR central.

La intoarcere au fost aceleasi probleme cu intarzierile pe JR Central.
-  Cald. Ma ia somnul. Trenurile astea de aici sunt tare murdare si ingramadite.
-  Pentru ca trenul anterior a întârziat, am pierdut legătura. Am luat un local ce făcea cu jumătate de ora mai mult decât expresul pe care ar fi trebuit sa-l luam, deci 2 ore. La aproape 4 am ajuns in Shin-Osaka, de unde am luat metroul spre hotel, la  Nakatsu station.


Dupe ce ne-am invartit pe peroane in Osaka,  am gasit si metroul bun si am coborat fix la subsolul hotelului. Ne-am cazat si ne-am tras sufletele 45 de minute, dupa care am plecat la plimbare prin oras. Prima destinatie: o strada celebra din Osaka. Namba este unul din cele doua cartiere de magazine si restaurante din Osaka. Noi ne-am plimbat pe Shinsaibashi, una din arterele din zona.  Strara are 600 de metri si gazduieste cele mai celebre magazine si branduri nationale si internationale. In zona sa afla o reclama la Glico, o companie japoneza de dulciuri, ce are sediul in Osaka. Se zice ca ai fost degeaba la Osaka, daca nu ai facut o poza cu reclama. 
Mai multe poze din Namba, aici
Acolo am luat si cina si tot acolo au ramas fetele pana la final. Eu am plecat la Umeda Sky Building, un turn, monument de artitectura contemporana. Ele nu erau interesatre de asa ceva, iar pe mine nu ma pasioineaza binoclatul in magazine ca la muzeu.

Umeda Sky Building este un complex de doua turnuri,  inalte de 173m unite print-o "gradina plutitoare" aflata la ultimile etaje. Cladirea a fost proiectata de Hiroshi Hera si este sediul companiei Toshiba. Gradina suspendata este minunata. Pana acolo se urca printr-un lift extern, iar apoi se urca pe niste scari rulante suspendate, ce pornesc din unul din turn, spre mijlocul platformei suspendate. Privelistea te lasa fara cuvinte. Poti privii totul din observator dar poti urca si pe acoperis. M-am incarcat de energie si am mai adaugat un turn in colectia mea de panorame.
In toata ecuatia asta, eu nu presa am avut bateriue la telefon. Fiind intr-un oras nou si nestiind limba, m-am bazat pe google maps. Insa in turn am ramass fara baterie. Noroc ca am o memoriue buna, orientare in spatiu si ambitie.


Am ajuns in Umeda, o statie langa de metrou departare de stratia unde se afla hotelul. Am verificat harta si am vazut cum se ajunge in turn:. inainte si la stanga, merg 10 minute. Si pentru ca traseul era usor mi-am zis sa vad cat de deaprte e hotelul din punctul in care ma aflam. Statia Umeda era unita cu Statia Osaka, statia pe care am fi folosit-o in fiecare zi. Si daca hotelul era aroapre, puteam merge pe jos pana acolo, decat sa patim in fiecare zi un dus-intors cu metroul, pentru o singura statie. 11 minute, dreapta si apoi serpuit inainte. Deci Destul de aproape. In turn, m-am gandit sa pun o poza pe facerbook. Proasta alegere. Am incarcat poza pe site si terefonul a murit. Am incercat sa il deschid, dar cum ii scriam adresa in google maps, cum se inchidea. Am inchis ochii si am refacut imaginea de pe telefon. Am luat-o pe strazi, serpuit, intuind ca acolo ar fi hotelul. Dupa minute de mers, am zis ca daca nu da de hotel dupa  coltul ce urmna, inseamna ca nu am retinut bine harta, ca ma intorc in statie si iau meroul.
Mai multe poze din Umeda Sky Building, aici
Dar ce trona dupa colt? Osaka Com's Hotel. Reusiserm sa ajung de unul eingur acolo.
Am facut un dus fierbinte si m-am bagat in pat. Aveam cam 37 de ore de cand ma trezisem. Excursia a incepout bine. Sa fie tot asa, mi-am zis inainte sa adorm.
Pe curand...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)