Kinki. Jurnal de calatorie: Ziua 3

Am pornit de dimineata spre Himeji. Avem bilet pe o zi, deci drumul nu e o problema. Ziua 3 urma sa fie o zi de petrecut pe drumuri, mai ales ca era o zi ploioasa. Singura prostie facuta de mine, a fost ca m-am imbracat subtirel. Ce-i drept, dimineat era cald, insa pana seara s-a facut frig.

Pe drum am racolat-o pe o colega de-a Oanei si Crinei ce a vernit cu noi pana la Himeji. Castelul Himeji este cel mai celebru castel japonez. Este singurul castel ce a ramas intact de la origini, fara sa fie distrus de incendii, cutremure sau bombardament. De aceea castelul este monument national si patrimoniu UNESCO. Din pacate castelul se afla in renovare pana in martie 2015 si de aceea se viziteaza doar curtea si unul din zidurile castelului. Pentru 200 de yeni se poate vizita si santierul. Acum un an, am vazut acelasi lucru la Nikko. Acel mic tur in care vedeai pe geam santierul dar si filmuletele cu etapele de renovare, mi-au adus aminte de ce am dat la Costructii. Da, asta e ceea ce vreau sa fac, sa reabilitez monumete. E fi munca grea, e frustranta, insa e nobila.

Cand am iesit din castel, am realizat ca picura. Am luat-o la pas repejor spre gara. Ne astepta un drum de doua ore spre Nara.

Maim ulte poze de la castelul Himeji, aici,

Si m-am indragostit de Nara. As da orice pentru o casa de vacanta acolo. Ajuns in statie am vazut un orasel cochet de munte ce imi amintea de Slanic Moldova. In Nara vizitam numai templul Todaiji. Autobuzul ne-a lasat in fata parcului si cum am ridicat ochii am vazut caprioarele. Stiam de la Roman ca in Nara sunt caprioare, vazusem pe marginra strazii semnele cu "atentie la caprioare" insa ma asteptam sa vad una' doua si nici decum zeci. In aer mirosea frumos a pin, ploaia era inceata si calduta iar caprioarele prietenoase. A fost dragoste la prima vedere... Si apoi templul  ... Eu nu cred ca am vazut pana acum un templu atat de mare. Cladirea templului este cea mai mare structura de lemn si dateaza de la 752. In 1692 cladirea a fost refacuta insa noul templu este 2/3 din dimensiuunea initiala. In interiorul templului troneza cea mai mare statuie de lemn ce il infatiseaza pe Budha. Statuia are de 15m. In incinta templului se afla muzeul patrimoniului, muzeu in care se afla sabii si artefacte descoperite in sec XVII, cand templul a fost reconsituit.

As fi stat acolo o zi intreaga, insa ploaia calduta se transformsse intr-o ploaie rece asa ca am luat autobuzul spre statie si de acolo  am plecat spre Kobe. Am lasat Nara in urma cu nostalgie si cu dorinta sa o mai vizitez odata. Cred ca este unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut pana acum.

Mai multe poze de la templul Todaji, din Nara, aici

In Kobe ar fi fost de vazut Muzeul Cutremurilor si cel mai lung pod suspendat din lume, lung de 4 m (insa podul nu se poate vedea prea usor pentru ca este in altra parte a orasului decat cea comerciala iar daca nu ai masina nu are niciun farmec),  dar fetele nu sunt interesate de muzeul Cutremurelor asa ca s-a decis ca cea mai interesanta parte din oras, partea portului, sa fie vizitata seara, pentru ca e frumos luminata.

Am avut noroc ca ploaia s-a oprit cat timp noii am stat la masa. Altfel ar fi fost complicat sa ne plimbam si pozam in port. Portul Kobe imi seamana cu cel din Yokohama. Si asta pentru ca ambele porturi au fost printre primele deschise comertului internationbal. Cu alte cuvinte, mi-a placut mult si asta m-a facut sa suport frigul si vantul rece. Na, pentru poze frumoase ma sacrific.

Pentru mai multe imagini din portul Kobe, aici

Pe la 10 am ajuns in Hotel, franti de obodeala.

Pe curand...