Treceți la conținutul principal

Kinki. Jurnal de calatorie: Ziua 3


Am pornit de dimineata spre Himeji. Avem bilet pe o zi, deci drumul nu e o problema. Ziua 3 urma sa fie o zi de petrecut pe drumuri, mai ales ca era o zi ploioasa. Singura prostie facuta de mine, a fost ca m-am imbracat subtirel. Ce-i drept, dimineat era cald, insa pana seara s-a facut frig.
Pe drum am racolat-o pe o colega de-a Oanei si Crinei ce a vernit cu noi pana la Himeji. Castelul Himeji este cel mai celebru castel japonez. Este singurul castel ce a ramas intact de la origini, fara sa fie distrus de incendii, cutremure sau bombardament. De aceea castelul este monument national si patrimoniu UNESCO. Din pacate castelul se afla in renovare pana in martie 2015 si de aceea se viziteaza doar curtea si unul din zidurile castelului. Pentru 200 de yeni se poate vizita si santierul. Acum un an, am vazut acelasi lucru la Nikko. Acel mic tur in care vedeai pe geam santierul dar si filmuletele cu etapele de renovare, mi-au adus aminte de ce am dat la Costructii. Da, asta e ceea ce vreau sa fac, sa reabilitez monumete. E fi munca grea, e frustranta, insa e nobila.

Cand am iesit din castel, am realizat ca picura. Am luat-o la pas repejor spre gara. Ne astepta un drum de doua ore spre Nara.
Maim ulte poze de la castelul Himeji, aici,
Si m-am indragostit de Nara. As da orice pentru o casa de vacanta acolo. Ajuns in statie am vazut un orasel cochet de munte ce imi amintea de Slanic Moldova. In Nara vizitam numai templul Todaiji. Autobuzul ne-a lasat in fata parcului si cum am ridicat ochii am vazut caprioarele. Stiam de la Roman ca in Nara sunt caprioare, vazusem pe marginra strazii semnele cu "atentie la caprioare" insa ma asteptam sa vad una' doua si nici decum zeci. In aer mirosea frumos a pin, ploaia era inceata si calduta iar caprioarele prietenoase. A fost dragoste la prima vedere... Si apoi templul  ... Eu nu cred ca am vazut pana acum un templu atat de mare. Cladirea templului este cea mai mare structura de lemn si dateaza de la 752. In 1692 cladirea a fost refacuta insa noul templu este 2/3 din dimensiuunea initiala. In interiorul templului troneza cea mai mare statuie de lemn ce il infatiseaza pe Budha. Statuia are de 15m. In incinta templului se afla muzeul patrimoniului, muzeu in care se afla sabii si artefacte descoperite in sec XVII, cand templul a fost reconsituit.
As fi stat acolo o zi intreaga, insa ploaia calduta se transformsse intr-o ploaie rece asa ca am luat autobuzul spre statie si de acolo  am plecat spre Kobe. Am lasat Nara in urma cu nostalgie si cu dorinta sa o mai vizitez odata. Cred ca este unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut pana acum.
Mai multe poze de la templul Todaji, din Nara, aici
In Kobe ar fi fost de vazut Muzeul Cutremurilor si cel mai lung pod suspendat din lume, lung de 4 m (insa podul nu se poate vedea prea usor pentru ca este in altra parte a orasului decat cea comerciala iar daca nu ai masina nu are niciun farmec),  dar fetele nu sunt interesate de muzeul Cutremurelor asa ca s-a decis ca cea mai interesanta parte din oras, partea portului, sa fie vizitata seara, pentru ca e frumos luminata.
Am avut noroc ca ploaia s-a oprit cat timp noii am stat la masa. Altfel ar fi fost complicat sa ne plimbam si pozam in port. Portul Kobe imi seamana cu cel din Yokohama. Si asta pentru ca ambele porturi au fost printre primele deschise comertului internationbal. Cu alte cuvinte, mi-a placut mult si asta m-a facut sa suport frigul si vantul rece. Na, pentru poze frumoase ma sacrific.
Pentru mai multe imagini din portul Kobe, aici

Pe la 10 am ajuns in Hotel, franti de obodeala.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...