Sunt o baba comunista

Nu cred ca am povestit vreodata aici, prima mea intalinire cu Dan Lungu. Eram in anul 1 de facultate si urma sa plec acasa. Pe vremea aceea plecam acasa, vinerea la 6, cu Sageata Albastra. Ca sa nu ma plictisesc doua ore in tren, am trecut pe la Carturesti sa imi cumpar o carte. Acolo m-a atras Raiul Gainilor de Dan Lungu. Era primul autor contemporan pe care il citeam dupa Cartarescu. In perioada aceea eram in febra romanelor horror, Stephen King sau John Saul erau cei pe care ii devoram.
In tren era destul de liber. Paralel cu mine erau 3 studenti cu profesorul lor. Stiu asta pentru ca li se adresau cu "Domn' profesor" si din discutiile pe care le-am auzit, mergeau intr-o excursie de studii la Piatra Neamt. Observam cu coada ochiului ca domn profesor ma tot urmarea cu un zambet complice. Am zis ca daca e sociolog, ma urmareste pentru ca sunt singurul om din tren ce citea.
Cand am ajuns la Bacau si m-am intreptat spre usa, profesorul si-a facut curaj si m-a oprit. M-a intrebat cum mi se pare cartea. I-am zis ca e un roman usor de citit si ca il recomand, daca de aceea ma intreaba. Mi-a zambit si mi-a spus ca el e autorul. Am vrut sa-i cer un autograf dar nu aveam un instrument de scris. L-am intrebat daca are duminealui si mi-a zis ca are in geanta si ca dureaza ceva sa il caute iar trenul sta oprit in statie doar 2 minute. Poate cu alta ocazie...
Dupa ani, m-am hotarat sa citesc un alt roman de-al sau, Sunt o baba comunista. Uitasem de Dan Lungu, uitasem cum scrie, insa cititsem o stire despre filmele romanesti ce vor aparea anul acesta si printre ele, era si un film realizat dupa romanul acesta. Rolul principal e jucat de Luminita Gheorghiu, actrita ce imi place mult, si de aceea am zis ca trebuie sa citesc romanul, pana apare filmul.


Nu mi se pare un roman exceptional. E usor de citit insa e usor sacadat. Actiunea e fracturata, de la capitol la capitol ne sunt prezentate episoade diferite, din perioade diferite, ale personajului principal, ce in prezent, undeva la 10 ani de la Revolutie, e pensionara si se numeste "o baba comunista" pentru ca duce dorul acelor vremuri, vremuri in care ea avea de toate, in timp ce acum nu avea nimic. Sa creezi un personaj feminin, ca barbat, e destul de greoi, si mi se pare ca nu prea i-a reusit. Personajul nu are profunzime si e mai mult o caricatura, sau o voce a unui grup distinct, dar nu un personaj puternic ce ar putea sta de unul singur in picioare. Dar e un roman bunicel.
Daca va uitati la filmuletul de discuta despre film, o sa vedeti ca au gasit o varianta foarte originala de a adaptare a cartii. In timp ce citeam romanul, ma tot intrebam cum o sa reuseasca sa faca un film despre el, pentru ca e un roman ce se ghideaza dupa un fir emotional, si nu dupa timp. Abia astept sa-l vad.
Pe curand...