Muzeul cailor ferate

Cei care ma cunosc stiu ca nu sunt fan automobile. Nu ma impresioneza de nicio culoare o masina scumpa, buna sau de o culoare anume. Pentru mine automobilul e o masina ce are ca scop sa te duca de la A la B, ferindu-te de vremea rea, si facand asta intr-un mod rapid.
Insa la trenuri, e alta poveste. Posibil pentru ca nu prea am mers cu trenul in copilarie. Am mers cu Dacia 100 a lui nanu Sergiu, cu dacia 1310 rosie a lui nanu, cu Dacia alba a lui tata sau apoi cu mama.
Prima data am mers cu trenul cu matusa-mea de pe tata. Nu mai stiu unde am fost, cred ca de la Bacau la Focsani, si am fost impresionat. Apoi am mers la sfarsitul clasei a 12-a, dupa rezultatele de la Bac am plecat la Slanic. Aventura pe cai ferate a inceput in anul intai de facultate, iar de 18 luni de cand sunt aici, am facut dezi de mii de kilometrii pe caile ferate. Zillnic fac cel putin 40 de km.
Posibil ca din aceasta relatie de de-arte-aproape cu trenurile, am facut aceasta pasiune pentru trenuri. Deci mi-am dorit dfoarte mult sa ajung aici.
Muzeul cailor ferate din Saitama, a fost deschis in 2007, si este inchinat evolutiei trenurilor in estul Japoniei. Inaintea acestui muzeu, a existat unul mai mic, ce a fost inchsi in 2006.  In expozitie se gasesc de la vagoanele cele mai vechi pana la cele din anii 70 si locomotive din toata istoria cailor ferate nipone.
Am fost impresionat de prima parte a expozitiei si anume de acele vagoane de secolul XIX, din lemn, tu banchete cu tatami, pictate frumos, ce imi aduceau aminte de Orient Express sau de Expresul de Hogwards.

Japonezii sunt un popor de oameni ambitiosi, pe care ii admir enorm cand vine vorba de tehnica. Oamenii astia erau blocati in Evul-Mediu de sute de ani, cand o minte luminata a zis ca trebuie sa faca saltul in timp. S-au duc, au invatat in Europa sau America, au vazut cum se face si au facut si ei, si nu oricum, ci mai bine, reusind sa sara etape din istorie si sa ajunga primii in acest domeniu. De la locomotive de tren englezesti au ajuns sa faca in '62 primul tren de viteza, Shinkansenul ce mergea cu 200km la ora. Nu zic ca noi nici acum nu avem asa ceva, dar nici englezii n-au. Astia au ramas pioneri in cai ferate si nu au mai facut nimic de atunci, in timp ce japonezii, au crescut si au evoluat, ajungund una din cele mai mari puteri ale lumii.

Faptul ca puteai apasa pe butoane, ca existau filmulete pe care puteai sa le vezi, ca puteai sa intri in vagoane sau sa vezi motoarele locomotivelor, a facut ca acest muzeu sa fie foarte atractiv. Copiii si parintii se bucurau de exponate dar si de salile in care puteai sa te joci, invatand despre cum merg trenurile. Pentru cateva ore am fost din nou copil.
Ca de obicei, mai multe poze, pe fascebook, aici.
Pe curand...