Sfarsit de semestru / vacanta cu petrecere de laborator
In ultima saptamana de vacanta are loc Ceremonia de Absolvire si studentii care au sustinut Examenul de Licenta sau de Dizertatie, primesc diplomele si pleaca mai departe la master, doctorat sau la un loc de munca. In aceasi saptamana laboratoarele dau o petrecere in cinstea lor. Da, a mai fost o petrecere in cistea lor, in urma cu o luna jumatate, insa aceea sarbatorea faptul ca au trecut de examen, acum ne luam ramas bun de la ei.
Si abia asteptam momentul, pentru ca era ultima data cand il vedeam pe un nenorocit, ce mi-a fost sempai, ce s-a purtat cu noi, studentii straini, ca si cum am fi sclavi pe plantatie. Si acum era ultima data cand il vad si ma puteam bucura de asta. Insa petrecerea nu a fost reusita. Adica m-am plicitist tare pentru ca nici un alt student strain din laborator nu a venit si nici macar Ikki, doctorandul japonez ce este foarte de treaba. Asa am ajuns intre niste absolventi de anul 4, pe care cum incercam sa discut ceva, cum incepeau sa rada ca niste copii mici ce au vazut niste tite goale intr-un film.
Abia astept sa vad petrecerea in cinstea mea si a lui Hakan, la vara. Sunt curios unde si cum o sa fie, pentru ca petrecerile astea sunt repetitive. Fiecare petrecere de dupa ziua cu examene e la acealsi restaurant, iar asta, la fel ca si anul trecut s-a tinut la acelasi restaurant. Anul trecut, in vara, cand a plecat chinezoaica, a fost o petrecere intr-un restaurant chinezesc foarte misto. Insa nu stiu daca a fost pentru ca aia era chinezoaica, sau acolo se tin petrecerile de vara. Si sunt curios de ce cadouri o sa ni se ia. In fiecare an am dat bani la cadouri, si numai tampenii. Anul asta: ursuleti de plus, aparat de incalzit pizza, set de lumanari aromate si alte tamenii de gen. Cel mai interesant a fost ca fostul sempai a primit un colaj de poze cu autograf de la toti colegii de laborator. In acel colaj nu exista o poza in care sa apara vre-un strain si nici unul dintre noi nu a fost invitat sa ii scrie ceva pe colaj. Putin imi pasa mie, insa situatia a fost jenanta. Adica daca tot nu inteleg ce vorbesc ei, de ce sa ma simt aiurea cand ei isi impart cadouri personificate, pe care l-am platit si eu?
Dar acum am siguranta ca nu o sa-l mai vad pe nesuferitul ala de acum incolo si deja ma gandesc la discursul meu de la petrecerea in cinstea mea.
Pe curand...
Si abia asteptam momentul, pentru ca era ultima data cand il vedeam pe un nenorocit, ce mi-a fost sempai, ce s-a purtat cu noi, studentii straini, ca si cum am fi sclavi pe plantatie. Si acum era ultima data cand il vad si ma puteam bucura de asta. Insa petrecerea nu a fost reusita. Adica m-am plicitist tare pentru ca nici un alt student strain din laborator nu a venit si nici macar Ikki, doctorandul japonez ce este foarte de treaba. Asa am ajuns intre niste absolventi de anul 4, pe care cum incercam sa discut ceva, cum incepeau sa rada ca niste copii mici ce au vazut niste tite goale intr-un film.
Abia astept sa vad petrecerea in cinstea mea si a lui Hakan, la vara. Sunt curios unde si cum o sa fie, pentru ca petrecerile astea sunt repetitive. Fiecare petrecere de dupa ziua cu examene e la acealsi restaurant, iar asta, la fel ca si anul trecut s-a tinut la acelasi restaurant. Anul trecut, in vara, cand a plecat chinezoaica, a fost o petrecere intr-un restaurant chinezesc foarte misto. Insa nu stiu daca a fost pentru ca aia era chinezoaica, sau acolo se tin petrecerile de vara. Si sunt curios de ce cadouri o sa ni se ia. In fiecare an am dat bani la cadouri, si numai tampenii. Anul asta: ursuleti de plus, aparat de incalzit pizza, set de lumanari aromate si alte tamenii de gen. Cel mai interesant a fost ca fostul sempai a primit un colaj de poze cu autograf de la toti colegii de laborator. In acel colaj nu exista o poza in care sa apara vre-un strain si nici unul dintre noi nu a fost invitat sa ii scrie ceva pe colaj. Putin imi pasa mie, insa situatia a fost jenanta. Adica daca tot nu inteleg ce vorbesc ei, de ce sa ma simt aiurea cand ei isi impart cadouri personificate, pe care l-am platit si eu?
Dar acum am siguranta ca nu o sa-l mai vad pe nesuferitul ala de acum incolo si deja ma gandesc la discursul meu de la petrecerea in cinstea mea.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu