Treceți la conținutul principal

A venit din nou sfarsitul de an scolar in Japonia

Marti am avut o senzatie de deja-vu cam toata ziua. Era momentul in care se sustin tezele de licenta si de dizertatie in laborator. Totul a fost aproape la fel ca anul trecut, doar ca anul asta am stiut sa beau cu masura.
Anul asta s-a intamplat cu trei zile mai inainite si a fost pe dos. Anul trecut dimineata s-au prezentat tezele de master iar dupa-masa cele de licenta, acum a fost invers.
Prezentarile de la licenta s-au tinut in cladirea unde are proful biroul, in sala de protocol de la ultimul etaj, la fel ca aul trecut. Am ramas din nou surprins de tinuta studentilor. Nu o sa uit niciodata cum la licenta eram cu totii la costum, aranjanz plansele pe panzele alea nenorocite, cu ace de siguranta, pe o caldura de nedescris. Studentii de ieri erau in trening si in crock-si. De data asta a fost o prezentare comuna, ceea ce cred ca o sa fac si eu cu Hakan in vara. Dupa prezentare proful a comentat teza, si a tras concluzii. Nu e formal, sunt toti membrii acolo si e o discutie prietenoasa.

Dupa o ora jumate, pauza de pranz ne-am mutat in alta sala, unde se sustineau tezele de masterat. Aceste teze se sustin in prezenta a doua laboratoare si a catorva invitati. Studentul prezinta, profesorul din celalalt laborator pune intrebarile, iar apoi publicul este invitat sa puna intrebari. Anul trecut m-am plictisit de moarte in timp ce Hakan incepea citea de pe Kindle-ul lui. Acum a fost invers, am venit eu cu e-book-reader-ul in timp ce el s-a plictisit. Insa ultima prezentare a fost ceea ce ma interesa. Michel, un tip din Kiribai, pe care l-am cunoscut anul trecut si cu care am avut cursuri impreuna, si-a preznetat teza. A fost singura teza in engleza si asa am cam vazut si eu cum sta treaba. Pentru ca era in engleza nu prea s-au pus intrebari din public, asta ma mai linisteste, iar intrebarea profului a fost foarte generala.
La 6 am iesit sa ii sarbatorim pe absolventi: acelasi restaurant ca anul trecut, acelasi sepreu, acelasi meniu. Insa acum a fost mai simpatic. Am stat la masa cu gaijini si cu proful si am avut ce discuta. Asa am stabilit sa ne vedem pe 21 la o cina Coreana, o sa fie ceva. Am incercat un singur restaurant corean, cam piparat la pret, si nu am fost impresionat. Acum pot incerca ceva gatit in casa, si chiar sunt curios.
La 8 petrecerea s-a terminat. Sarbatoritii s-au dus sa mai bea in alta parte, invitand doar studentii japonezi. Oricum nu mai aveam de gand sa stau doua ore si sa beau, dar asa, ca principiu.
Si pentru ca m-am culcat la 10 (din nou ca anul trecut), m-am trezit la 6. Miercuri la scoala am fost singurul prost care a venit in laborator. Si de data asta nu a sunat proful sa vada ca eu sunt la scoala, suna doar cand nu sunt.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...