sâmbătă, 23 februarie 2013

Onigiri

Am avut o discutie cu cei de acasa, pornind de la pastele mele cu somon. Aici somonul e relativ ieftin, in schimb in Romania e foarte scump, deci nu e ceva ce ai manca in fiecare zi. De aici am ajuns la pufuleti si covrigi. Mi-e pofta de pufuleti (si sper sa nu uit la primavara sa o rog pe mama sa imi puna in pachetul de Pasti) dar si de covrigi. Acasa, cand nu ai timp sa mananci ceva, iti iei cativa covrigi pe sfoara si te-ai rezolvat. Mai ales ca acum 4 ani a avut loc boom-ul ala de simingerii, si gasesti cate una la fiecare colt de strada. Aici nu e asa, si cum japonezii folosesc orezul in loc de paine, exista si la ei o gustare pe care sa o mananci repede si sa-ti tina de foame, pe post de covrigi. Pentru mine, acest inlocuitor e Onigiri.
Onigiri sunt niste gustari din orez, in forma triunghiulara, circulara sau patrata, ce sunt de obicei invelite intr-o foaie de nori (un tip de alga) si pot fi umplute cu diferite lucruri. Preferatele mele sunt cele umplute cu ton cu maioneza sau cu somon.
Onigiri este o mancare traditionala japoneza, ce apare mentionata prima data in secolul XI, in jurnalul scriitoarei Murasaki Shikibu cand spune ca oamenii mananca bile de orez, in parc la picnicuri, dar si mai tarziu, in cronicile de secol XVII, cand se vorbeste despre gustarile samurailor. Acest fel de mancare isi are radacinile dinainte de secolul 8, cand betisoarele au devenit raspandite in intreaga japonie, in perioada cand orezul era facut bilute pentru a fi usor de mancat.
Onigiri poate fi simplu sau umplut cu diferite lucruri. Cele mai vechi umpluturi sunt Umeboshi - pruna japoneza murata, Katsuboshi - foite de ton afumat, fermentat si uscat sau Tuskudami- alge fierte in sos de soia si mirin (sake pentru gatit). Insa in zilele noatre umpluturile sunt din cele mai variate: legume murate, peste de mai toate felurile, icre, ceapa, carne sau fructe de mare.
Am fost imptresionat de modul de prezentare al onigiri-lor in magazin. Pentru ca foaia de nori sa nu se umezeasca de la orez, ambalajul in care este pastrat, le separa, si de aceea exista  un mecanism dupa care sa feschizi ambalajul si foaia sa inveleasca orezul in acelasi timp. In colajul alaturat puteti vedea pasii dupa care se deschide un onigirii, ambalajul - imi cumparasem umplut cu ton si maioneza, si cum arata dupa ce a fost desfacut.
Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)