Treceți la conținutul principal

Printing Museum Tokyo

Am fost la muzeul primei tipografii din tara, la  Targoviste cu cativa ani in urma iar cand eram in scoala generala am fost cu domna invatatoare la tipografia din Bacau(pentru cei ce nu stiu unde era tipografia, aceasta se afla pe Mioritei, acolo unde acum se afla Billa) insa nu m-am simtit atat de bine ca la muzeul Iprimariei din Tokyo. Avem mult de lucrat la acest capotol si trebuie sa schimbam conceputul de muzeu in Romania. Asa cum am trecut de la librarii in care librarul era in spatele tejgelii si avea acces la carte, la librarii in care poti sa frunzaresti o carte, asa trebuie sa facem ca muzeele sa fie atractive. Daca intreb un tanar cand a fost ultima data la un muzeu o sa-mi spuna ca odata cu scoala sau cand a fost in alta tara, si asta pentru ca muzeele noastre sunt prafuite si plictisitoare. Da, ne trebuie bani pentru asa ceva si nu avem bani pentru spitale, insa asta e un domeniu in care niste fonduri Europene ar face bine. Dar cine sa faca proiecte cand trebuie sa scrii o documentatie calumea si cand nu iti iese niciun ciubuc? De aia avem asa absorbtie mica la astfel de fonduri ca daca nu ai ce sa ciupesti si tu un pic nu te incumeti Ce ne trebuie ateliere de creatie (asta e expresia romaneasca pentru work-shop) in muzeu? E bine si asa fara. Muzeografele beau cafele si deschid suparate lumina in sali cand vine cate un prost ca mine care vrea sa viziteze muzeul local de istorie. In rest doar grupuri organizate de la scoala, ce vin cu programare.

Sa fiu sincer am fost retincent cand am auzit de acest muzeu. Trebuia sa vedem o expozitie foto insa expozitia ce trebuia sa exiaste pana in martie, s-aevaporat. Atunci Roman a venit cu propunerea asta. Cand am vazut linkul muzeului mi-am zis ca un muzeu mai de nisa nu se putea gasii. Expozitie de "Best design in Books"- ce pana mea, ma uit la coperte de carte pentru o ora? Dar trebuia sa ies din casa.
Am inceput cu expozita amintita mai sus si a fost interesanta. Tarile dezvoltate chiar investesc in designe-ul de carti, noi copiem copetele la traduceri si punem tablouri pe cartile romanesti. Am vazut printre cartile premiate o carte publicata in Canada, pe care o am in Kindle si pe care o s-o citesc cat de curand, dar o sa vorbesc despre asta dupa ce citesc cartea.
Dupa aceea am coborat la subsol, unde era expozita permenenta. Expozitia cuprindea o sala ce prezenta istria imprimarii din cele mai vechi timpuri, pana in zilele noastre: de la picturile rupestre si scrisul in stanca pana la stocarea digitala pe harduri sau dvd-uri. A doua sala prezenta o istorie a imprimariei in Japonia si pentru informatii suplimentare existau ecrane ce porneau atunci cand iti puneai palma intr-un contur special facut. Acele informatii suplimentare constau in videoclipuri ce iti explicau ce se intampla in acelasi timp in Europa sau in America.
Pe langa aceste doua sali mai exista o sala mica de cinema, cu un ecran convex, in care era proiectat tur virtual in unul din cele mai vechi temple Shinto din Japonia (daca nu gresesc). Usor mai pacalim creierul. Aveam impresia ca ma deplasez pe o platfoma prin templu odata cu explicatiile oferite live de catre o doamana de la butoane.La un moment dat, dupa ce ne plimbasem virtual de la poarta templului pana pe acoperis am simtit ca trebuie sa am reflexul ala de dat in fata si apoi in spate, din momentul in care calatoria s-a oprit.
Insa partea cea mai frumoasa a fost cea din atelierul de creatie, unde am creat o mica matrita de maxim 7 caractere pe care am printat-o pe 7 foi. Ne-am ales singuri literele de plumb, le-am asezat in matrita, le-am batut cu ciocanelul, apoi cei de acolo au pus matrita in presa si noi le-am printat. Eram noi trei oameni mari si 2 copii insotiti de parinti. Si cred ca noi ne-am simtit mai bine decat copii aia. Imbracati in sortulete ce pareau a fi din latex, am ascultat cuminiti explicatiile, am facut poze la fiecare etapa (era singurul loc din muzeu unde fotografiatul era permis), ne-am hilizit in soapta si ne-am creat propriile foi. Eu mi-am scris numele in katakana si in kanji am scris Tokyo.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...