marți, 26 februarie 2013

Cina Coreana

Colega noastra de laborator, Namyi, ne-a promis de un an si ceva o cina coreana. In sfarasit, dupa atata timp ne-am inalnit si noi in apartamentul lui Hakan, pentru acea cina, la sfarsitul saptanii trecute.
Incep prin a spune ca am facut o pasiune pentru apartamentul lui Hakan, un apartament cu doua camere, la etajul 10, intr-o cladire noua de locuite din Ikebukuro. Un balcon mare de unde se poate vedea peisajul urban si Tokyo Skytree, la 5 minute de statie si 7 minute de facultate cu metroul. Deci cine zice ca banii nu aduc fericirea, nu au vazut privelistea de pe balcon.
Apoi mancarea. Am mancat de doua ori la un restautant corean de langa facultate si am zis ca nu ma mai duc niciodata. Scump, fara gust si prea picant. Sincer nici nu prea eram incantat de aceasta cina, insa era o masa moca, si eram curios sa vad apartamentul nou al lui Hakan.

Nu stiu de ce fata asta nu-si gaseste barbat (e cam dispertata ca are 34 de ani, si e singura iar subiectul asta de dezbatut de ea non stop) dar de urata nu e, gateste bine si e prostuta, numai buna de o sotie pentru un barbat tipic. Cand a am inceput sa ii laudam mancarea nici nu a multumit bine sa s-a intrebat de ce e inca singura, de ce nu exista cineva pentru ea. Posibil ca ea il vrea si crestin si dornic ca mearga la biserica zi de zi, de la 6 la 9 dimineata si apoi si seara.
Namyi ne-a gatit doua feluri de mancare tradional coreene, feluri de mancare speciale, si nu de zi cu zi (dupa cum a tinut sa precizeze de cateva ori). Primul a fost o vita cu legume, ce dureaza chipurile 4 ore sa fie preparat. Iti dai seama ca e ceva special dupa ingrediente: pe langa  costite de vita, morov, ridiche, cartofi dulci si ceapa mancarea a avut prune coreene, alune de padure, nuci si alte tipuri de seminte. Nu prea a fost pe gustul meu, era cam prea dulceaga mancarea.

Al doilea fel a fost un pui cu taitei coreeni (facuti din faina de grau si faina de orez - deci erau pe jumatate sticlosi), cu cartofi, cartofi dulci si spanac. Asta era foarte picant dar si foarte gustos. Am mancat pe saturate, iar dupa aceea am stins arsita cu bere, cipsuri, popcorn si ciocolata, uitandu-ne la un film de comedie.
Nu vazusem filmul The Other Guys cu toate ca e din 2010. Posibil ca nu m-a atras prosteul cand l-am vazut la cinema, insa aseara am ras cu lacrimi la film.Filmul ironizeaza toate cliseele din filmele politiste dar si pe politisti in general.

Pe curand...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Translate

Faceți căutări pe acest blog

Scriu despre:

japonia (462) carte (228) de-ale mele (177) Facultate (123) filme (108) mancare (85) seriale (79) EU (64) scoala (64) muzica (60) oameni (49) prieteni (49) blog (48) excursie (44) Bacau (41) Iasi (41) Romania (40) funny (37) teatru (36) tv (31) bucuresti (29) Coreea (25) playlist (20) facebook (17) sesiune (17) internet (14) sarbatoare (14) copilarie (12) fashion victim (12) iPhone (12) natura (12) romani (12) politica (11) vacanta (11) Ghibli (9) camin (9) jurnal de calarorie (9) leapsa (9) opinii (9) proza (9) telefon (9) constructii (8) dincolo de metropola (8) literatura (8) transport (8) tren (8) familie (7) fotografie (7) kinki (7) presa (7) traditii (7) google (6) tehnologie (6) 1 mai (5) Atena (5) deviantart (5) iarna (5) petrecere (5) photoblog (5) presesiune (5) prostie (5) psihologie (5) viata (5) Pishinau (4) cadouri (4) cultura (4) despre mine (4) mare (4) poezie (4) raceala (4) servicii (4) Craciun (3) aniversare (3) autocunoatere (3) criza financiara (3) dentist (3) kamakura (3) liceu (3) nikko (3) timp liber (3) yokohama (3) banc (2) capitan planet (2) desene (2) la multi ani (2) memorial (2) metrou (2) obiceiuri (2) postmodernism (2) prietenie (2) prosti (2) scris (2) societate (2) taxi (2) Disneyland (1)