Cocalarul de la 2
Asa cum romanii nu suporta sa fie numiti tigani sau se aprind cand aud "Romania cu capitala la Budapesta", asa si japonezii o iau razna cand sunt numiti chinezi. Si ii inteleg. Cand vezi unul galagios, murdar, nesimitit, stii ca e chinez. Dar nu sunt toti asa, eu am cativa prieteni chinezi pe aici si sunt cu bun simt si educati, insa sunt de familie buna. Asa se intampla cand sunt multi, nu se educa toti.
In articolul de azi o sa va povestesc despre un chinez din camin, un cocalar de clasa. Pima data l-am observat prin primavara, odata cu semestrul al doilea aveam cam acelasi program si plecam cam in acelasi timp din camin. Purta niste pantaloni stramti bej si camasi inflorate descheiate pana aproape de buric. In gura avea o tigara cu un filtru din ala lung din lemn. La ochi ochelari de tip aviator aurii. In picioare Ț-uri (pantofi cu varf ascutit) din imitatie de piele de crocodil. Portofel Lousi Vuitton si freza a la Elvis. Radeam de unul singur cand il vedeam. Merge plin de el, tantos ca un curcan printre gaini.
Apoi l-am observat sambata, la micul dejun. Poarta un halat de tip Hugh Hefner si se uita la toti de sus.
Sincer nu il inteleg. oare exista fete ce se lasa impresionati de asa ceva? Si atitudinea de patron de revista sexy? E un camin de baieti, pe cine incearca sa combine? Pe bucatareasa? Oricum halatul lui e mult mai ok decat erectiile de dimineata vizibile prin boxeri ale altor colocatari. Asta macar incearca sa para domn, printre putimea din camin.
Insa ultima lui aparitie m-a dat peste cap. Nici nu am putut sa ma abtin si am inceput sa rad destul de zgomotos. Era intr-o dimineata, pe la 7:45, ora la care cobor sa iau micul dejun. Eram in lift cand observ ca se opreste la 2. Ma gandeam cine ia liftul pentu un etaj si mi-am adus aminte de tipul cu handicap locomotor, o fi el. Atunci sa ma duc mai in spate, sa ii fac loc. Am uitat sa spun ca in Japonia nu exista conceputul de parter. Nu se numara etajele ci nivelele. Deci parterul e 1, etajul 1 e la ei 2 si tot asa.
Se deschide usa de la lift si il vad pe coca. Renuntase la freza de Elvis si abordase o freza de dandy a la anii 1900. Parul dat cu gel, cu o carare pe o parte. Purta un palton negru, si la gat afea o esarfa de matase grena. Cobor cu privirea in jos sa ii vad tinuta pe ansamblu, cand ii observ bastonul. Atunci am pufnit in ras. Mi-a parut rau cand am vazut ca e schiop, dar chiar baston...
Sambata la micul dejun am apucat sa il vad din nou si am vazut ca are o rana la degetul mare. O unghie infectata, ceva. Totusi nu e destul pentru un baston de lemn, ce aminteste de un sceptru. Cocalareala pana la capat. Nu e de mirare ca sta singur la masa, in conditiile in care in camin se ia masa pe tari: sunt mese de coreeni, de tailandezi, de japonezi, si intr-un colt si eu cu Morgan, albii. Rar se intampla sa mai vina cate unul prietenos sa stea la masa cu noi, doar de vrea sa isi mai exerseze engleza sau are o curiozitate. Dar cocalarul de la 2 nu mananca cu chinezii lui, se aseaza intr-un colt si tantos mananca singur.
Pe curand...
In articolul de azi o sa va povestesc despre un chinez din camin, un cocalar de clasa. Pima data l-am observat prin primavara, odata cu semestrul al doilea aveam cam acelasi program si plecam cam in acelasi timp din camin. Purta niste pantaloni stramti bej si camasi inflorate descheiate pana aproape de buric. In gura avea o tigara cu un filtru din ala lung din lemn. La ochi ochelari de tip aviator aurii. In picioare Ț-uri (pantofi cu varf ascutit) din imitatie de piele de crocodil. Portofel Lousi Vuitton si freza a la Elvis. Radeam de unul singur cand il vedeam. Merge plin de el, tantos ca un curcan printre gaini.
Sincer nu il inteleg. oare exista fete ce se lasa impresionati de asa ceva? Si atitudinea de patron de revista sexy? E un camin de baieti, pe cine incearca sa combine? Pe bucatareasa? Oricum halatul lui e mult mai ok decat erectiile de dimineata vizibile prin boxeri ale altor colocatari. Asta macar incearca sa para domn, printre putimea din camin.
Insa ultima lui aparitie m-a dat peste cap. Nici nu am putut sa ma abtin si am inceput sa rad destul de zgomotos. Era intr-o dimineata, pe la 7:45, ora la care cobor sa iau micul dejun. Eram in lift cand observ ca se opreste la 2. Ma gandeam cine ia liftul pentu un etaj si mi-am adus aminte de tipul cu handicap locomotor, o fi el. Atunci sa ma duc mai in spate, sa ii fac loc. Am uitat sa spun ca in Japonia nu exista conceputul de parter. Nu se numara etajele ci nivelele. Deci parterul e 1, etajul 1 e la ei 2 si tot asa.
Se deschide usa de la lift si il vad pe coca. Renuntase la freza de Elvis si abordase o freza de dandy a la anii 1900. Parul dat cu gel, cu o carare pe o parte. Purta un palton negru, si la gat afea o esarfa de matase grena. Cobor cu privirea in jos sa ii vad tinuta pe ansamblu, cand ii observ bastonul. Atunci am pufnit in ras. Mi-a parut rau cand am vazut ca e schiop, dar chiar baston...
Sambata la micul dejun am apucat sa il vad din nou si am vazut ca are o rana la degetul mare. O unghie infectata, ceva. Totusi nu e destul pentru un baston de lemn, ce aminteste de un sceptru. Cocalareala pana la capat. Nu e de mirare ca sta singur la masa, in conditiile in care in camin se ia masa pe tari: sunt mese de coreeni, de tailandezi, de japonezi, si intr-un colt si eu cu Morgan, albii. Rar se intampla sa mai vina cate unul prietenos sa stea la masa cu noi, doar de vrea sa isi mai exerseze engleza sau are o curiozitate. Dar cocalarul de la 2 nu mananca cu chinezii lui, se aseaza intr-un colt si tantos mananca singur.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu