Treceți la conținutul principal

Cocalarul de la 2

Asa cum romanii nu suporta sa fie numiti tigani sau se aprind cand aud "Romania cu capitala la Budapesta", asa si japonezii o iau razna cand sunt numiti chinezi. Si ii inteleg. Cand vezi unul galagios, murdar, nesimitit, stii ca e chinez. Dar nu sunt toti asa, eu am cativa prieteni chinezi pe aici si sunt cu bun simt si educati, insa sunt de familie buna. Asa se intampla cand sunt multi, nu se educa toti.
In articolul de azi o sa va povestesc despre un chinez din camin, un cocalar de clasa. Pima data l-am observat prin primavara, odata cu semestrul al doilea aveam cam acelasi program si plecam cam in acelasi timp din camin. Purta niste pantaloni stramti bej si camasi inflorate descheiate pana aproape de buric. In gura avea o tigara cu un filtru din ala lung din lemn. La ochi ochelari de tip aviator aurii. In picioare Ț-uri (pantofi cu varf ascutit) din imitatie de piele de crocodil. Portofel Lousi Vuitton si freza a la Elvis. Radeam de unul singur cand il vedeam. Merge plin de el, tantos ca un curcan printre gaini.
Apoi l-am observat sambata, la micul dejun. Poarta un halat de tip Hugh Hefner si se uita la toti de sus.
Sincer nu il inteleg. oare exista fete ce se lasa impresionati de asa ceva? Si atitudinea de patron de revista sexy? E un camin de baieti, pe cine incearca sa combine? Pe bucatareasa? Oricum halatul lui e mult mai ok decat erectiile de dimineata vizibile prin boxeri ale altor colocatari. Asta macar incearca sa para domn, printre putimea din camin.
Insa ultima lui aparitie m-a dat peste cap. Nici nu am putut sa ma abtin si am inceput sa rad destul de zgomotos. Era intr-o dimineata, pe la 7:45, ora la care cobor sa iau micul dejun. Eram in lift cand observ ca se opreste la 2. Ma gandeam cine ia liftul pentu un etaj si mi-am adus aminte de tipul cu handicap locomotor, o fi el. Atunci sa ma duc mai in spate, sa ii fac loc. Am uitat sa spun ca in Japonia nu exista conceputul de parter. Nu se numara etajele ci nivelele. Deci parterul e 1, etajul 1 e la ei 2 si tot asa.
Se deschide usa de la lift si il vad pe coca. Renuntase la freza de Elvis si abordase o freza de dandy a la anii 1900. Parul dat cu gel, cu o carare pe o parte. Purta un palton negru, si la gat afea o esarfa de matase grena. Cobor cu privirea in jos sa ii vad tinuta pe ansamblu, cand ii observ bastonul. Atunci am pufnit in ras. Mi-a parut rau cand am vazut ca e schiop, dar chiar baston...
Sambata la micul dejun am apucat sa il vad din nou si am vazut ca are o rana la degetul mare. O unghie infectata, ceva. Totusi nu e destul pentru un baston de lemn, ce aminteste de un sceptru. Cocalareala pana la capat. Nu e de mirare ca sta singur la masa, in conditiile in care in camin se ia masa pe tari: sunt mese de coreeni, de tailandezi, de japonezi, si intr-un colt si eu cu Morgan, albii. Rar se intampla sa mai vina cate unul prietenos sa stea la masa cu noi, doar de vrea sa isi mai exerseze engleza sau are o curiozitate. Dar cocalarul de la 2 nu mananca cu chinezii lui, se aseaza intr-un colt si tantos mananca singur.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...