Treceți la conținutul principal

Kamakura (1)

Duminica trecuta (13 mai) am ajuns in sfarsit in Kamakura, dupa ce ne facusem planuri sa mergem acolo de cateva saptamani bune (prima data cand am vrut sa mergem a fost pe 21 aprilie). Initial trebuia sa mergem: eu, Hakan, Catalin si un prieten de-al lui insa Catalin a fost ocupat weekendul acela si am fost cu Hakan si o prietena de-a lui, Mei, japoneza, ce a adus cu ea un tip din Portugalia, ce vizitase Japonia pentru o saptamana si acum era ultima lui zi.
Am plecat la 10 din Takadanobaba si am ajuns pe la 11 si un pic in Kita-Kamakura. Ne-am invartit un pic sa gasim un dulap unde Ramon sa-si puna rucsacul de voiaj insa toate rau prea mici asa ca a decis sa mearga cu el in spate. Planul meu era sa vizitam cele 3 temple ce erau in zona, apoi sa mergem pe jos spre Kamakura si pe drum sa ne abatem sa vizitam alte 2 temple, in Kamakura sa mai vizitam 2, apoi sa mergem in Hase unde aveam de vazut un templu si statuia lui Budha iar apoi sa ne plimbam ple plaja pana spre seara. Insa n-am avut cum sa vedem toate astea pentru ca ne-a luat prea mult timp sa ne plimbam si eram conditionati de Ramon ce avea avion la 9 jumatate seara iar Hakan era lenes.

Si nici nu am pornit bine la drum ca ne-am oprit sa mancam. Hakan nu mai mancase de vreo 18 de ore si ii era foame rau. Planul meu era sa mancam ceva pe drum insa el vroia mancare adevarata. Asa ca ne-am oprit la un restaurant cu mancare organica, pentru ca ala era in drumul nostru si ne-am decis sa mancam cu toatii ca era 11 jumtate iar la 12 e ora japoneza de pranz. Insa am mancat pe la 12 jumatate pentru ca a durat o ora sa ne aduca comanda. Lucrul asta l-a suparat doar pe Hakan care era flamand, noua ne-a venit bine ca ni s-a facut foame intre timp. Restaurantul era celebru pentru deserturi (nu am luat asa ceva) si supele crema pe care le aveau, toate din produse naturale (bio bullshit). Eu am mancat o supa de scoici si creveti cu cartofi prajiti, restul au mancat fie supa de avocado fie supa de spanac.

 Vis-a-vis de restaurant era primul templu pe care vroiam sa-l vizitam, Tokeiki, un templu micut budist de confesiune Zen. A fost primul templu zen in care am fost si mi-a placut foarte mult atmosfera din interior. Templul este inconjurat de o padurice unde se afla si cimitirul insa totul in jur e linisititor si placut. Templul a fost construit la sfaritul perioadei Edo (aproximativ 1285) de cate sotia lui Hojo Tokimune (al 8-lea consilier al Shogunului in perioada Kamakura, cunoscut pentru razboaiele impotriva mongolilor si pentru raspandirea budismului zen in Japonia) si a servit ca templu pentru femeile abuzatede barbati. Daca serveai trei ani la templu era considerat ca ai divortat oficial. Paduricea in care se afla templul este destul de mare si in poenite se afla cimitirul in care sunt ingropate personalitati importante din perioada Kamakura.
In perioada aceea, capitalala Japoniei era in Kamakura si nu in Tokyo asa ca foarte multe personalitati marcante sunt ingropate acolo.

 A doua oprire a fost la tempul zen budist Jochiji, ce face si el parte din cele 5 temple Zen din Japonia. Acest templu a dost construit de cate parintii lui Hojo Tokimune, dupa ce acesta a murit prematur. Templul are foarte multe cladiri si anexe iar in caldirea principala se afla statuia trnitatii Budha: Amida, Shaka si Miroku - ce se pastreaza din perioada Kamakura. Restul cladirilor sunt refacute dupa ce au fost distruse de cutremur. Templul este inconjurat de padure si are un mic cimitir iar in trecut era conectat cu templul Engakuji (ce acum se afla de partea cealalta a liniilor de tren), cel care a fost pe post de scoala pentru budismul zen si pe care nu l-am vazut.




 Am hotarat sa mergem pe jos pana in Statia Kamkura insa fara sa ne mai abatem sa vizitam celalalte temple. Vremea era foarte frumoasa iar orasul e la poalele muntilor, inconjurat de paduri si era placut sa te plimbi pe strazi.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...