Treceți la conținutul principal

Kamakura (2)


Prima parte a articolului o gasitiaici

In statia Kamakura (cea mai mare statie de tren din oras) am gasit un dulap in care Ramon sa isi puna geanta. Eu as fi vrut sa mergem sa vedem Tsurugaoka Hachimagu, un templu shintonist din oras, insa Mei a zis ca e mai importnanta statuia lui Budha si ca ar fi bine sa mergem in Hase prima data si apoi cand ne intoarcem in Hamakura vedem si pe acela.
Ca sa ajungem in Hase am folosit o linie privata de tren: Enoden, ce avea niste trenuri mici si inguste de ziceai ca-s tramvaie iar cand intrai pe usa trebuia sa te apleci ca sa nu dai cu capul. Am avut trei statii de mers pana in Hase intr-o ingramadela si caldura de nedescris si cand am ajuns la destinatie am crezut ca am scapat insa tot puhoiul de lume mergea in aceasi directie cu noi.


Statuia lui Budha din Kamakura e o statuie de bronz,inalta de 13.35 m. Este a doua ca marime statuie de bronz a lui Budha din Japonia. Statuia a fost construita in 1252 si initial se afla intr-o cladire/ templu ce a fost distrusa in mod repetat de taifunuri si tsunami in secolele 14 si 15. De aceea din 1495 statuia se afla in aer liber. PEntru o taxa de 20 de yeni (20 de eurocenti) se putea vizita interiorul statuii. Eu am fost singurul care a intrat in interior sa ma uit cum e sudata si ancorata. Oricum era o coada foarte mare pentru a intra in interior si spatiu micut. Se intra pe o scara ingusta ce deservea pentru urcat si coborat, si abia incapeau doua persoane. Cand am coborat, m-am intersectat cu doua negrese cu fundul imens si abia am putut sa trec de ele. M-am lipit de perete si am asteptat sa treaca.
Inauntru lumea prindea bani prin statuie, posibil pentru noroc si se rugau.





In aceasi zona se afla si templul budist Hasedara. Templul este celebru pentru statuia zeului Kannon ce are 11 capete (fotografiatul era interzis) ce reprezinta cele 11 placeri admise. Statuia are 9.18 m si este considerata cea mai mare statuie sculptata din lemn din Japonia. Din acelasi copac s-a mai facut o statuie ce se afla acum intr-un templu cu acelasi nume ce se afla in Prefectura Nara. Templul este pe platoul unui deal la baza caruia se afla o frumoasa gradina japoneza. De pe platou se poate observa oceanul si orasul.







De aceea am hotarat sa mergem pe plaja Yuigahama ce se afla in apropiere. Cand am ajuns acolo primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma descalt. M-am plimbat prin nisip iar apoi m-am dus spre apa. M-am plimbat de-a lungul tarmului si am observat cat de murdara era plaja. Nu numai ca era plin de alge peste tot dar erau gunoaie: de la peturi la papuci si mucuri de tigara pana la lemne. Nimeni nu se ingirjea de plaja aceea cu toate ca era foarte mult lume. Se facea surfing si erau cativa care aveau placa cu vele, era o petrecere pe plaja insa peste tot era murdar. Plimbandu-ne am vazut un rechin mort cu care Hakan a tinut sa faca poza.




Dupa ce am stat mai bine de jumatate de ora, ne-am intors in statie si ne-am dus spre Kamakura. Aici am tras concluzia ca eu eram singurul care vroia sa viziteze templul shintonist asa ca m-am confirmat si am placat spre casa.
Insa Hakan, care nu stiu unde se grabea, a ales sa luam Yokosuka line in loc de JR Shonan Shinjuku ce ne lasa in Sjinjuku, de unde ne era mult mai usor sa ajungem acasa. PE aplicatia ce iti arata trenurile, ii arata ca putem schimba liniile in nu stiu ce statie insa trenul nostru a avut o intarziere si nu l-am mai prins pe celalalt. Asa ca am luat alt tren, de pe alta linie, ce era supra agoloerat, apoi am luat metroul ce se anunta sa fie local dar era rapid si a sarit peste staia noastra si uite cum am ajuns in Ikebukuro. Atunci eu m-am hotarat sa ma duc la Seibu line, sa schimb undeva linia si sa ajung acasa. Insa nu am gasit gara de la Seibu cu toate ca m-am invartit cateva minute bune si am ajuns tot la Yamanote, unsa cu o ora mai tarziu decat as fi ajuns daca am fi luat trenul bun de la timp.
Dupa 11 ore de mers pe drumuri am ajuns in camin, frnat de oboseala.
Sper sa ma ajung in Kamakura ca mai am multe de vazut.
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...