Treceți la conținutul principal

Recrutari religioase

Era o zi mohorata de primavara insa eram plin de energie. In sfarsit dorimisem dupa cateva nopti de insomnie. Si pentru ca eram in toane bune m-am si aranjat un pic pentru scoala. Aveam pe mine sacou cu manicile suflecate, un tricou (indigo cu Homar Simson pe post de omul vitruvian), jeans skinny (ca la picioare nu-s gras :)) ) si pantofi de piele intoarsa. Si uite asa, cu castile in urechi ascultand Dead Man Walking ma indreptam spre statia de tren cand ma opreste o femeie. Imi adreseaza o intrebare in japoneza cu toate ca arata caucaziana si ii spun ca nu vorbesc japoneza. Apoi, cu o engleza perfecta (era americana) imi spune: "Did you find Jesus? " Atunci mintea mi-a devenit goala si am simtit cum fata mea a luat o grimasa de tampit. Nu stiam ce sa-i zic. In mine se amesteca un sentiment de furie si mandrie. Eu nu suport "misionarii" astia ce incearca sa iti spele mintea cu religia lor. Singurul raspuns pe care imi venea sa i-l dau era: "Am pus cumva un afis pe stalpi cum ca L-as fi pierdut si tu L-ai gasit pentur mine?" insa nu imi gaseam cuvintele in engleza. Asa ca i-am zis scurt si la obiect ca sunt crestin.

Cand mi-a auzit raspunsul m-a privit din cap pana in picioare, si probabil ca eram prea fashon pentru un bun crestin, m-a intrebat de care. Stiu ca a avut ceva cu modul in care eram imbracat pentru ca am un astfel de speciment ni laborator. E candidata pentru doctorat e din Coreea de Sud si e prezbiterana. Se imbraca foarte vaporps si larg, pentru a-si masca formele. Iar eu eram fix la limita in care sa arat ca nu sunt atat de gras si ca fara sa cad in ridicol pot sa port haine ce nu sunt saci de cartofi.
Sangele imi incepea sa mi se urce la creier pentru ca o vedeam cum ma priveste si am scos crucea si lantul de sub tricou si cu mana pe ele i-am spus Ortodox. Atat mi-a trebuit ca a si inceput sa turuie. Cum ca crestinismul vechi e indoctrinat si ca nu avem libertatea sa aflam adevarul. Ca s-au facut crime in umele bisericii, crime ce nu meritau facute si ca Vaticanul e o afacere.
Am asteptat-o sa termine si am intrebat-o daca are activat discursul pentru crestini. S-a uitat plina de rautate la mine si mi-a zis ca nu intelege. Atunci i-am zis ca placa merge pentru catolici ca ei sunt cu Papa, noi suntem aia care am ramas cu oranduirea veche ca asta inseamna ortodox, vechi si sa ma lase in pace.
Dar s-a lasat? Nu! Ea are o misiune de la pastorul ei sa converteasca si cred ca li se spune ca li se iarta pacatele mai usor cu cat aduc mai multi membrii si de aceea a inceput sa turuie din nou. Vroia sa stie de cate ori am citit Biblia si de cate ori merg la biserica pe saptamana. I-am zis ca merg doar de Pasti si la vreun botez sau nunta si ca nu am citit Bibilia niciodata. Atunci s-a rusinat, a intrat in pamant de rusine pentru ca sunt "un miel pierdut". Mi-a spus ca nu e normal si ca trebuie sa-L primesc pe Iisus in mine si sa merg la biserica zi de zi.
Si atunci mi s-a umplut paharul, eram ca o oala minune ce dadea sa tauie. I-am spus ca nu cred ca credinta se regaseste in biserica si in predici ci ca trebuie sa o porti in suflet si sa te manifesti asa cum simti si ca secta ei e o minciuna pentru ca spune ca te elibereaza de vechile doctrine si canoane insa ei te obliga sa mergi la biserica zi de zi ca daca nu te persecuta. I-am dat buna-ziua si am plecat.
Am vazut-o cu coada ochiului cum si-a facut cruce si s-a uitat spre cere. Cred ca avea impresia ca a vazut diavolul.
In tren am fost nervos tot timpul si imi tot veneau in cap alte lucruri pe care i le-as fi putut zice. De ce se spune ca e pacat sa iti schimi religia insa e ok sa rectutezi oameni noi. Adica e pacat sa pleci de la religia ta insa e ok sa adepti la ea? Nu mai traim in perioada in care credem ca bolile si necazurile vin de la Dumnezeu ca o pedeapsa si am evoluat destul de mult pe plan educativ incat sa stim sa ne alegem singuri credinta si  principiile. Societatea actuala eate o societate postmoderna, in care, spre deosebire de societatea moderna unde exista un singur model spre care toti incercau sa tinda, avem mai multe modele, pornind de la felul nostru de a fi, si tindem spre modelul ce ni se potriveste. Insa fanaticii religiosi inca nu inteleg asta si din zelul lor de "bun crestin" incearca sa ne "salveze" pe toti si sa ne duca spre "calea cea buna".

Pe drum din statie spre campus am mers in spatele unui tip. E din Africa si e la master studiind matematica. Il cunosc de la orientari, din septembrie, insa pana acum o luna nu il mai vazusem. Acum o luna, cand dausera deja caldurile, el umla cu palton si caciula ruseasca. In ziua despre care va vorbesc, cand erau 20 de grade afara era in plover cu o geaca fara maneci. Insa nu  asta e importan in povestea asta ci altceva. Cred ca si el e crestin pentru ca altfel nu imi pot explica mirosul de mir ce venea dinspre el. Tot drumul am simtit miros de mir, un miros pe care nu il mai simtisem de foarte mult timp.
Pe curand...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...