Recrutari religioase

Era o zi mohorata de primavara insa eram plin de energie. In sfarsit dorimisem dupa cateva nopti de insomnie. Si pentru ca eram in toane bune m-am si aranjat un pic pentru scoala. Aveam pe mine sacou cu manicile suflecate, un tricou (indigo cu Homar Simson pe post de omul vitruvian), jeans skinny (ca la picioare nu-s gras :)) ) si pantofi de piele intoarsa. Si uite asa, cu castile in urechi ascultand Dead Man Walking ma indreptam spre statia de tren cand ma opreste o femeie. Imi adreseaza o intrebare in japoneza cu toate ca arata caucaziana si ii spun ca nu vorbesc japoneza. Apoi, cu o engleza perfecta (era americana) imi spune: "Did you find Jesus? " Atunci mintea mi-a devenit goala si am simtit cum fata mea a luat o grimasa de tampit. Nu stiam ce sa-i zic. In mine se amesteca un sentiment de furie si mandrie. Eu nu suport "misionarii" astia ce incearca sa iti spele mintea cu religia lor. Singurul raspuns pe care imi venea sa i-l dau era: "Am pus cumva un afis pe stalpi cum ca L-as fi pierdut si tu L-ai gasit pentur mine?" insa nu imi gaseam cuvintele in engleza. Asa ca i-am zis scurt si la obiect ca sunt crestin.

Cand mi-a auzit raspunsul m-a privit din cap pana in picioare, si probabil ca eram prea fashon pentru un bun crestin, m-a intrebat de care. Stiu ca a avut ceva cu modul in care eram imbracat pentru ca am un astfel de speciment ni laborator. E candidata pentru doctorat e din Coreea de Sud si e prezbiterana. Se imbraca foarte vaporps si larg, pentru a-si masca formele. Iar eu eram fix la limita in care sa arat ca nu sunt atat de gras si ca fara sa cad in ridicol pot sa port haine ce nu sunt saci de cartofi.
Sangele imi incepea sa mi se urce la creier pentru ca o vedeam cum ma priveste si am scos crucea si lantul de sub tricou si cu mana pe ele i-am spus Ortodox. Atat mi-a trebuit ca a si inceput sa turuie. Cum ca crestinismul vechi e indoctrinat si ca nu avem libertatea sa aflam adevarul. Ca s-au facut crime in umele bisericii, crime ce nu meritau facute si ca Vaticanul e o afacere.
Am asteptat-o sa termine si am intrebat-o daca are activat discursul pentru crestini. S-a uitat plina de rautate la mine si mi-a zis ca nu intelege. Atunci i-am zis ca placa merge pentru catolici ca ei sunt cu Papa, noi suntem aia care am ramas cu oranduirea veche ca asta inseamna ortodox, vechi si sa ma lase in pace.
Dar s-a lasat? Nu! Ea are o misiune de la pastorul ei sa converteasca si cred ca li se spune ca li se iarta pacatele mai usor cu cat aduc mai multi membrii si de aceea a inceput sa turuie din nou. Vroia sa stie de cate ori am citit Biblia si de cate ori merg la biserica pe saptamana. I-am zis ca merg doar de Pasti si la vreun botez sau nunta si ca nu am citit Bibilia niciodata. Atunci s-a rusinat, a intrat in pamant de rusine pentru ca sunt "un miel pierdut". Mi-a spus ca nu e normal si ca trebuie sa-L primesc pe Iisus in mine si sa merg la biserica zi de zi.
Si atunci mi s-a umplut paharul, eram ca o oala minune ce dadea sa tauie. I-am spus ca nu cred ca credinta se regaseste in biserica si in predici ci ca trebuie sa o porti in suflet si sa te manifesti asa cum simti si ca secta ei e o minciuna pentru ca spune ca te elibereaza de vechile doctrine si canoane insa ei te obliga sa mergi la biserica zi de zi ca daca nu te persecuta. I-am dat buna-ziua si am plecat.
Am vazut-o cu coada ochiului cum si-a facut cruce si s-a uitat spre cere. Cred ca avea impresia ca a vazut diavolul.
In tren am fost nervos tot timpul si imi tot veneau in cap alte lucruri pe care i le-as fi putut zice. De ce se spune ca e pacat sa iti schimi religia insa e ok sa rectutezi oameni noi. Adica e pacat sa pleci de la religia ta insa e ok sa adepti la ea? Nu mai traim in perioada in care credem ca bolile si necazurile vin de la Dumnezeu ca o pedeapsa si am evoluat destul de mult pe plan educativ incat sa stim sa ne alegem singuri credinta si  principiile. Societatea actuala eate o societate postmoderna, in care, spre deosebire de societatea moderna unde exista un singur model spre care toti incercau sa tinda, avem mai multe modele, pornind de la felul nostru de a fi, si tindem spre modelul ce ni se potriveste. Insa fanaticii religiosi inca nu inteleg asta si din zelul lor de "bun crestin" incearca sa ne "salveze" pe toti si sa ne duca spre "calea cea buna".

Pe drum din statie spre campus am mers in spatele unui tip. E din Africa si e la master studiind matematica. Il cunosc de la orientari, din septembrie, insa pana acum o luna nu il mai vazusem. Acum o luna, cand dausera deja caldurile, el umla cu palton si caciula ruseasca. In ziua despre care va vorbesc, cand erau 20 de grade afara era in plover cu o geaca fara maneci. Insa nu  asta e importan in povestea asta ci altceva. Cred ca si el e crestin pentru ca altfel nu imi pot explica mirosul de mir ce venea dinspre el. Tot drumul am simtit miros de mir, un miros pe care nu il mai simtisem de foarte mult timp.
Pe curand...