Treceți la conținutul principal

Ca in presesiune

Cei ce au terminat o facultate tehnica stiu ce e accea o presesiune, pentru ceilalti o sa explic: presesiunea e in ultimul doua saptamani din semestru, inainte de sesiune. Pana aici e la fel la toti, insa la facultatile tehnice in acea perioada nu ai numai cursuri, seminarii (laboaroare sau lucrari) si colocvii ci mai ai si de predat portofolii, proiecte, de facut prezentari si alte cele. Acele doua saptamani sunt ingorozitoare. Abia dormi si mereu ai ceva de facut. Eu nu stiu cum trec de ele cei ce nu lucreaza etapa de etapa la proiect, ca eu abia faceam fata cu toate lucrurile la zi.
Semestrul trecut am urmat, intamplator un curs de Earthquake Risk Management ce mi-a placut foarte mult. Atunci va povesteam mai multe despre prof (o somitate - si sunt mandru ca am avut onoarea sa fiu studentul unui expert in acest domeniu, unui pioner in asigurari de risc CAT-uri si un expert pentru Banca Mondiala) si cat de mult mi-a placut cursul.
Dezavantajul acestui curs e ca intensiv. Semestrul trecut a fost luni-miercuri si vineri (4 zile), doua perioade pe zi(2 si 3) si a fost nebunie. Semestrul asta, stiind ce ne asteapta, cred ca am fost masochisti sa alegem cursul asta inca odata, fiind trei perioade pe zi (2,3 si 4) de luni pana joi.
In cazul in care nu va mai amintit de perioadele de la Waseda, va mai spun odata. Aici cursul are o ora jumatate fara pauza (ca la ASE la Buucuresti) - asta e o perioada. Prima perioada incepe la 9 si se termina la 10:30, apoi 2 e de la 10:40 la 12:10. De la 12:10 la 13:00 e pauza de masa (care e sfanta in Japonia. Toate companiile au aceasta pauza in ora asta - mai putin serviciile) iar apoi perioadele continua cu 3: de la 13:)) la 14:30 si tot asa pana la perioada 7 ce se termina la 21:00. Deci eu saptamana ce tocmai a trecut am avut acest curs de la 10:30 la 16:10 cu o pauza de o ora.

De ce a fost complicat si obositor? Pentru ca pe langa multitudinea de informatii pe care le primeam si dinamicitatea cursurilor, in fiecare seara primeam tema pe a doua zi. Tema consta intr-o problema (in prima zi a fost un raport apoi au fost niste prigramele ce caluculau vulnerabilitatea, riscul,  probabilitatea unui hazard de facut in excel) si de citit in jur de 100 de pagini la care trebuia sa facem un scurt rezumat. Toate acestea trebuiau trimise pe e-mail profului pana la 5 dimineata.
Tot in prima zi ne-a zis ca avem de facut un raport final. Sa cautam o infrastructura (cai de comunicatii, etc) ce a fost distrusa de cutremurul de la 11 Martie 2011 (apropos, stiati ca un astfel de cutremur, de M9, are probabilitatea de a aparea in Japonia odatal a 1000 de ani? Si e adevarat pentru ca primul de care se stie a fost in 900 cand cronicile spun ca Japonia a fost distrusa complet) si sa spunem cat a pierdut compania/statul, cat a fost recuperat is cat au costat reparatiile. Insa toti am uitat/ nu am dat importanta raportului. Eu unul m-am bazat pe ideea ca ma ajuta Namyi (doctoranda de la noi din laborator) cu el. Ea mi-a spus dupa curs ca are un prieten ce lucreaza la JR si are un astfel de raport pe calea ferata. Deci tema era ca si rezolvata.
Luni a fost usurel, obositor sa stai atat intr-o sala de clasa unde e cald (ca nu avem voie sa folosim AC-ul din cauza ca Japonia nu mai produce energie nucleara si consumul trebuie sa fie cu 30% mai putin decat inainte de cutremur). Marti a plouat non stop si din cauza asta toti eram adormiti. Proful a observat ca imi pierd atentia si ma intreba mereu pe mine cate ceva. Am ajuns acasa tarziu si am inceput sa imi fac tema pe care o aveam de facut. Surpriza, nu imi recunostea o ecuatie in excel. Am folosit helpul, nimic, era corecta. Sa caut pe internet informatii suplimentare? Asta ar fi facut oricine, nu?
Ei... am uitat sa va spun (dar posibil ca stiti deja) nu aveam internet in camin de doua saptamani. Si cam eu eram singurul cu problemema asta. Adica imi mergea doar skype-ul. Torrentul si browserul de internet, pauza. Asa ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus la administratie sa intreb ce se intampla. Totul incepuse intr-o zi cand mi-a aparut ca o noua conexiune de internet a fost creata si conform afisului in japoneza de la intrare, compania de internet fusese in camin (nu aveam idee de ce). Administratorul mi-a pasat problema. Mi-a dat un numar de telefon la care sa sun si sa vorbesc cu cei de la companie. Am facut asta timp de 2 ore. De la 8 la 10. Care era problema: cand au venit baietii in camin, au rulat un programel ce vedea cine foloseste torrenti si skype (care in contract spune ca sunt interzise) si pe cei ce i-au gasit i-au banat.
Insa am jucat teatru. "Sir, ar you using torrent programs?" "Torrent, what's that? Is that thing illegal, I know, so I'm afraid of things like that and I'm not using" "Sir, here in our computer appears that you use torrent and skype, things that are stipulated in the contract that is banned to used" "I use skype, not torrent, and I use skype to talk with my family. In the contract it says that is not ok to use  video call on skype but I use the chat". Si asa, dupa ce m-au pus sa imi dezinstalez skype-ul, m-au debanat.
Insa era tarziu si nu aveam de loc chef sa imi mai fac tema. L-am sunat pe Hakan sa il intreb daca a facut-o si mi-a zis ca nu. L-am sunat pe Michael si mi-a zis ca mi-o da dimineata cand o termina. Asa ca m-am culcat, ca pensionarul, la 10:30.
M-am trezit la 6 si am verificat mailul. Aveam tema de la Michael pe care m-am apucat s-o modific si am trimis-o pe la 7. 2 ore mai tarziu decat deadline-ul dar nu imi mai pasa.
Pentru ca dormisem bine, miercuri am avut energie non-stop, si am raspuns la toate intrebarile pe care le punea proful, pana la ora a treia cand m-a luat somnul. Si pentru ca proful a observat ca m-am molesit a incercat sa ma intrebe ceva. Eu am auzit: "Hose?... Hose... what is the answer... Hose? Hose...a?" Toata lumea radea ca eu nu ma primdeam ca in loc sa imi zica Horea mi-a zis Hose si ca vorbea cu mine. Hakan m-a ghiontit, m-am dezmeticit si i-am zis: "The answer? My name is Horea not Hose ". Toata lumea radea in hohote si ziua aia mi-a ramas numele Hose.
La sfarsitul cursului proful ne-a dat din nou tema. Am ramas tampiti. Era miercuri, joi aveam examenul. Aveam de invatat, de facut raportul si ne mai dadea si tema... Si ne intraba pe toti in ce stadiu suntem cu proiectul. Intre timp tipul ce trebuia sa imi dea datele nu mai era de gasit. Nu raspundea la mailuri, sms-uri sau telefon. Eu nu aveam nimic. Asa ca atunci cand ajunge la mine si ma intreba cum stau cu datele si ii zic ca astept un telefon incepe sa rada. Adica tu nu ai nimic pana acum? I-am raspuns sincer ca nu.
Pentru ca ca nimeni nu prea avea ceva a zis ca o sa ne dea timp pana duminica la 23:59 sa trimitem raportul insa joi vrea o prezentare despre ce am facut pana acum.
M-am intors in laborator si am inceput sa caut si sa caut pe net da nimic. Dupa vreo ora am gasit un raport al guvernului despre centrala de la Fukusima. Raportul era mai mult de mediu, insa avea ceva informatii despe ce se intamplase la momentul accidentului. Am facut un pps din alea si am zis ca m-am scos. Era taziu si trebuia sa ajung in camin sa invat si sa fac si tema. Am facut tema pana pe la 11, apoi m-am apucat sa invat (citind blogosfera pe care nu o mai citisem de 4 zile). M-am culcat tarziu, pe la 3 si la 7 m-am trezit sa invat din nou. Nu mai eram sigur pe prezentarea mea si aveam impresia ca nu stiam nimic.
Cursul de joi a fost lejer. O ora a concluzionat, apoi pentru jumatate de ora a zis sa ne prezentam raportul. Incepe cu mine ca mai mult de doua slide-uri nu am. Ma intreba daca am un slide cu numele si unul cu un telefon, ca astept un raspuns, si ii zic ca da. Sincer astea erau primele doua slideuri (si au ras cu totii cand au vazut slide-ul cu telefonul) ina nu stia ca eu (ca studentul roman de la poli) am facut totul in ultima noapte. Incep prezentarea, ii arat grafiece cu nivelul apei dupa tzunamii, ii arat ce s-a intamplat cu fiecare reactor in parte si ramane afis. A zis ca e cea mai buna prezentare, sunt un model, ca am fost singurul care chiar a cautat date (ceilalti a folosit date de la colegi ce au teme de cercetare asa ceva) si ca mare lucru nu prea am de adaugat. Mi-a dat el un material cu informatii despre partea financiara si mi-a zis sa includ si aia si e perfect. Am fost mandru de mine.
A doua perioada a recapitulat materia (ceea ce ne-a ajutat foarte mult) iar in a treia am dat examnul. 10 intrebari din care la 2 nu sunt sigur de raspuns.
Dupa ce am terminat, simteam ca zbor. M-am intors in laborator, mi-am scris articolele despre Kamakura si cel cu dopul (dopuri pe care le-am observat cand imi pierdeam concentrarea la curs) si apoi am plecat acasa sa imi vad serialalele, ca inafara de Neveste, nu vazusem nimic.
La un moment dat, m-am gandit sa imi verific mailul de gmail si observ un mail de la comisia de burse de la Waseda. Imi scirau ca au primit un mail de la mine intitulat "Homework no 3" si ca nu inteleg despre ce e vorba. In loc sa trimit mailul cu tema profului, l-am trimis la astiacu bursa. Cat de ametit pot sa fiu. Mi-am cerus scuze si am am trimis mail profului cu tema in care i-am explicat tot ce s-a intamplat. Cred ca a ras ca nebunul.
Vineri mi s-a parut frectie la picior de lemn (si uras vinerea ca ma doua cursuri) in comparatie cu zilele prin care trecusem iar sambata mi-am finalizat raportul si ma trimis totul pe net.
Si mult, mult somn...
Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...