Hitsujiyama Park

Articolul asta ar trebui sa il dedic Ancutei pentru ca daca nu share-uia ea o poza cu parcul asta uitam de el si de aceasta experienta frumoasa.

Citisem despre parcul asta prin iarna si am zis ca e un must pentru primavara. Cam peste tot unde am citit despre el spunea ca e deschis timp de doua saptamani si ca periaoda ideala de vizitat e Golden Week, insa articolele citite erau vechi de cativa ani. Sincer am avut ceva probleme sa gasesc cum sa ajung acolo si ce e de vazut si era cat pe ce sa merg singur pentru ca prietenii mei de aici vroiau sa se odihneasca saptamana asta. Dar intr-un final l-am convins pe Morgan.
Pana in Chichibu, orasul unde se afla parcul, am avut de schimbat 3 trenuri si am facut doua ore. Vremea era ciudata: cald, umezeala dar innourat si mie imi era somn. Eu pe asta de vreme vreau sa dorm non-stop.
Ne-am avantat usor in inima Japoniei si am trecut de la peisajul de campie la cel rural de munte. Statiile erau pe langa padurici, la poale de munte. Oamenii pareau mult mai calimi si mai cumpatati iar peiajul imi amintea de Romania. Cum am iesit din statie am vazut un cort ce promova parcul. De acolo am luat o harta care ne indruma spre parc si un pliant cu ce mai e de vizitat in oras: temple budiste si shintoniste, un rau celebru pe care se pot face plimari cu barci traditionala (pe timp de vara) si vechea mina din munte. Peste strada era o ghereta de unde se cumpara biletul pentru parc si cei de acolo mai exiplau odata cum se ajunge. Dar sincer nu prea aveai nevoie de explicatii pentru ca fiecare intersectie avea o placa ce te ghida fie spre parc fie spre cheile unde se practica sportul cu bracile si toata lumea mergea inspre parc.
Dupa jumatate de ora am ajuns si la destinatie si am fost loviti de aglomeratie. Abia reuseai sa faci o poza pentru ca era rand spre marginea aleei ca sa plinzi un cadru bun. Din pacare florile de pe margine se trecusera si era doar mijlocul inflorit.
Parcul are o suprafata de 16 500 m2 si este cea mai populara destinatie pentru privirea covorului de flori numite Shibazakura sau Moss in engleza.

Mirosul era ingrozitor din cauza pesticidelor cu care au dat pe acoloplus agoloratia, vremea si disconfortul termic m-au obosit. Inafara parcului era organizat festivalul in cinstea acestor flori. Festivalele lor sunt exact ca balciurile la noi. Corturi cu siveniruri si cu mancare si banci cu mese unde sa mananci. Am stat si noi la o coada lunga sa ne luam ceva (eu am mancat niste pui cu ustoroi facut in baie de ulei) si apoi am cautat un coltisor unde sa stam si sa mancam. La desert am mancat inghetata de sakura (floare de cires) si lapte.
Am avut intentia sa vizitam si cel mai important templu din orasi insa ne-am ratacit si cand am realizat ca e in alta parte a orasului decat suntem noi am decis sa mergem spre staite si inapoi in camin.
Orasul ar mai putea fi oricand vizitat pe timpul verii sau in septembrie cand sunt promovate celelalte locatii, acum era vrema parcului.
Mai multe poze, pe pagina de facebook a blogului, aici.
Pe curand....