Treceți la conținutul principal

Cea mai fericita fata din lume

Sambata am fost coplesit de dorul de tara. Imi era dor de Iasi in luna mai, cand e cald afara si iesem noaptea in oras, la un capucino la Agronomie sau la un Late Machiato la Sofany, pe scari la Casa de Cultura a Studentilor. Ilinca imi spusese ca nu a putut dormii bine pentru ca de dimineata s-au intors cei de la CFDP de la banchet si urlau Inginerii si  muie civile. O ce vremuri....
Ca sa trec oarecum peste acea stare am zis sa ma uit la un film romanesc pe care il aveam in calculator de ani buni. Am zis ca un film romanesc o sa imi aduca aminte de Romania si chiar asa a fost. Filmul se numeste Cea mai fericita fata din lume, e din 2009 (dar cred ca a fost filmat in 2008 pentru ca stiu ca una din actritele din film a murit in 2008) si a castigat un premiu BAFTA.

Ca orice film romanesc, povestea este despre o intamplare banala din viata unor oameni banali (definitia postmodernismului) iar in cazul de fata este vorba despre Delia, o eleva de clala a12a, de undeva din Hunedoara, ce a castigat un Logan MCV, trimitand 3 etichete de suc. Impreuna cu familia au venit la Bucuresti sa isi ridice premiul si sa filmeze o reclama in care trebuie sa spuna: "Numele meu e Fratila Delia Cristina si sunt cea mai norocoasa si fericita fata din lume. Am trimis trei etichete de suc multifruct si am castigat un Logan Break. Incearca si tu.". Insa nimic nu e a asa pe cum pare. Parintii au probleme financiare si vor sa vanda masina pentru a renova casa batraneasca si sa o tranforme in pensiune. Delia vrea sa pastreze masina si sa plece cu ea la facultate la Bucuresti.
Si de aici, intre pauzele de filmari incep certurile cu familia. Ea vrea masina ei vor s-o vanda. Discutii, pe la colturi, snataje sentimentale si texte tipic parintesti (noi ne-am luat de la gura ca sa iti fie tie bine, si tu cum ne multumesti). Mama, lucreaza in invantamant si tot ce spune e: "Nu ne face de rusine, mama, ca ne vede lumea" iar tatal, temperamental ii inchide mamei gura si nu o lasa sa spuna nimic cand "el se ocupa de situatie".
Iar pentru ca Delia se cearta cu familia non-stop nu reuseste sa zmabeasca in timp ce spune replica si de aici al doilea scandal, cel cu regizorul si compania de sucuri. Regizorul frustrat ca face reclame de doi lei in loc de filme incearca sa fie artistic in timp ce compania vrea o reclama tampita cu rajete largi. Fonduri putine, barfe, un make-up artist (regretata Luminita Stoianovici) barfitor si ucenici ce vorbesc vulgar, fac ca aceasta comedie neagra sa fie spumoasa.
Insa ceea ce ma enerveaza la culme si e tipic pentru orice film romanesc, sunt cadrele fixe. Camera ramane fixata intr-un loc de unde ii da zoom sau o misca stanga dreapta si arata de rahat. In loc sa urmareasca in mers personaejele, o face static si de vede aiurea. Fixata sa aiba un cadru cu o fantana, auzi persoanejele venind din stanga, trecand prin fata camerei si ducandu-se inainte, camera ramanand fixa. Cadre aiurea, in care apare un apanou publicitar ce acopera jumatate din cadru si mult zgomot de fond aiurea. Posibil ca e un stil de a face filme, si e un stil popular in Romania. Imi aduc aminte de Politist adj, unde era un cadru static in casa in care vedeai jumatate bucataria, jumatate sufrageria ca sa acopere o conversatie intre doi, aflat in aceste doua camere.

Pe curand...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Balada câcatului moțat

Mărgineanu spunea: Viața e ca părul din cur, scurtă și plină de căcat.

Balada câcatului moțat este una din primele poezii pe care le-am învățat când eram mic. Nu știu dacă era chiar așa, cum o voi scrie mai jos. Ceea ce voi scrie este o combinație din două variante pe care le-am găsit pe net, o variantă ce seamănă cu ceea ce știam eu.

A fost odată un căcat
Micuț obraznic și moțat
Și îl stimau căcații toți
Căci el era cel mai cu moț
Dar într-o zi
Un câine mic şi pricăjit,
S-a dat la el şi... la halit.
A stat un pic, l-a rumegat
Şi l-a făcut din nou căcat.
Era micuţ şi fără moţ.
Râdeau de el căcaţii toţi.

Morala...
Să nu fi mare şi moţat,
Că o s-ajungi din nou căcat.

Pe curând...

M-a facut mama model

Nu mai e un secret ca m-am transforat anul asta. Am slabit 20 si ceva de kilograme, am inceput sa alerg, intr-un final am mers si la sala. Cu alte cuvinte mi-am schimbat modul de viata. Pe langa asta, multe alte lururi s-au schimbat in 2016, an ce a fost destul de pin si de greu pentru mine. Exista doua persoane ce sunt responsabile pentru schimbarile astea si ele sunt Alice si Andrei. Fara cei doi de A nu reuseam sa fiu aici, acum, asa. Stiu ca nu vor lauri insa si-i merita si le multumesc enorm pentru impulsionare, ajutor si incredere. Anul trecut, in articolul ,deja traditional de anul nou, imi doream ca in 2016 sa am grija de imaginea mea, sa slabesc si sa merg la sala. S-au intamplat astea insa lupta nu e terminata. Mai am de dat jos, mai am de modelat. Si de aceea pentru 2017, continui jocul asta al narcisismului si imi doresc sa devin mai increzator in mine, mai focusat pe problemele mele, mai egoist cu timpu meu liber si mai atent cu mine. Ca sunt multe cicatrici ce trebuiesc…

Fluturele monarh si fluturele vice-rege

Fluturele monarh este cea mai raspandita specie de fluturi din America de Nord. Traiesc 8 luni, masculii mor dupa imperechere iar femelele dupa depunerea larvelor. Pana sa se transforme in fluturi se hranesc cu planta unde au fost depuse ouale, laptele cainelui (sau iarba fiarelor), o planta ce ii ajute sa se transforem in omide colorate, sa isi creeze un cocon puternic si sa ajunga fluturi. Planta cu care se hranesc contine substante toxice pentru vertrebrate, de aceea pasarile nu ii mananca.
Fluturele vice-rege, seamana izbitor cu cel monarhm doar ca are doua buline negre pe spatele aripilor. El nu este toxic, dar pentru ca seamana atat de mult cu monarhul, pasarile se feresc sa il manance.
Din aceasta poveste a naturii putem trage multe concluzii sau crea chiar fabule....
Pe curand...