Cea mai fericita fata din lume
Sambata am fost coplesit de dorul de tara. Imi era dor de Iasi in luna mai, cand e cald afara si iesem noaptea in oras, la un capucino la Agronomie sau la un Late Machiato la Sofany, pe scari la Casa de Cultura a Studentilor. Ilinca imi spusese ca nu a putut dormii bine pentru ca de dimineata s-au intors cei de la CFDP de la banchet si urlau Inginerii si muie civile. O ce vremuri....
Ca sa trec oarecum peste acea stare am zis sa ma uit la un film romanesc pe care il aveam in calculator de ani buni. Am zis ca un film romanesc o sa imi aduca aminte de Romania si chiar asa a fost. Filmul se numeste Cea mai fericita fata din lume, e din 2009 (dar cred ca a fost filmat in 2008 pentru ca stiu ca una din actritele din film a murit in 2008) si a castigat un premiu BAFTA.
Ca orice film romanesc, povestea este despre o intamplare banala din viata unor oameni banali (definitia postmodernismului) iar in cazul de fata este vorba despre Delia, o eleva de clala a12a, de undeva din Hunedoara, ce a castigat un Logan MCV, trimitand 3 etichete de suc. Impreuna cu familia au venit la Bucuresti sa isi ridice premiul si sa filmeze o reclama in care trebuie sa spuna: "Numele meu e Fratila Delia Cristina si sunt cea mai norocoasa si fericita fata din lume. Am trimis trei etichete de suc multifruct si am castigat un Logan Break. Incearca si tu.". Insa nimic nu e a asa pe cum pare. Parintii au probleme financiare si vor sa vanda masina pentru a renova casa batraneasca si sa o tranforme in pensiune. Delia vrea sa pastreze masina si sa plece cu ea la facultate la Bucuresti.
Si de aici, intre pauzele de filmari incep certurile cu familia. Ea vrea masina ei vor s-o vanda. Discutii, pe la colturi, snataje sentimentale si texte tipic parintesti (noi ne-am luat de la gura ca sa iti fie tie bine, si tu cum ne multumesti). Mama, lucreaza in invantamant si tot ce spune e: "Nu ne face de rusine, mama, ca ne vede lumea" iar tatal, temperamental ii inchide mamei gura si nu o lasa sa spuna nimic cand "el se ocupa de situatie".
Iar pentru ca Delia se cearta cu familia non-stop nu reuseste sa zmabeasca in timp ce spune replica si de aici al doilea scandal, cel cu regizorul si compania de sucuri. Regizorul frustrat ca face reclame de doi lei in loc de filme incearca sa fie artistic in timp ce compania vrea o reclama tampita cu rajete largi. Fonduri putine, barfe, un make-up artist (regretata Luminita Stoianovici) barfitor si ucenici ce vorbesc vulgar, fac ca aceasta comedie neagra sa fie spumoasa.
Insa ceea ce ma enerveaza la culme si e tipic pentru orice film romanesc, sunt cadrele fixe. Camera ramane fixata intr-un loc de unde ii da zoom sau o misca stanga dreapta si arata de rahat. In loc sa urmareasca in mers personaejele, o face static si de vede aiurea. Fixata sa aiba un cadru cu o fantana, auzi persoanejele venind din stanga, trecand prin fata camerei si ducandu-se inainte, camera ramanand fixa. Cadre aiurea, in care apare un apanou publicitar ce acopera jumatate din cadru si mult zgomot de fond aiurea. Posibil ca e un stil de a face filme, si e un stil popular in Romania. Imi aduc aminte de Politist adj, unde era un cadru static in casa in care vedeai jumatate bucataria, jumatate sufrageria ca sa acopere o conversatie intre doi, aflat in aceste doua camere.
Pe curand...
Ca sa trec oarecum peste acea stare am zis sa ma uit la un film romanesc pe care il aveam in calculator de ani buni. Am zis ca un film romanesc o sa imi aduca aminte de Romania si chiar asa a fost. Filmul se numeste Cea mai fericita fata din lume, e din 2009 (dar cred ca a fost filmat in 2008 pentru ca stiu ca una din actritele din film a murit in 2008) si a castigat un premiu BAFTA.
Ca orice film romanesc, povestea este despre o intamplare banala din viata unor oameni banali (definitia postmodernismului) iar in cazul de fata este vorba despre Delia, o eleva de clala a12a, de undeva din Hunedoara, ce a castigat un Logan MCV, trimitand 3 etichete de suc. Impreuna cu familia au venit la Bucuresti sa isi ridice premiul si sa filmeze o reclama in care trebuie sa spuna: "Numele meu e Fratila Delia Cristina si sunt cea mai norocoasa si fericita fata din lume. Am trimis trei etichete de suc multifruct si am castigat un Logan Break. Incearca si tu.". Insa nimic nu e a asa pe cum pare. Parintii au probleme financiare si vor sa vanda masina pentru a renova casa batraneasca si sa o tranforme in pensiune. Delia vrea sa pastreze masina si sa plece cu ea la facultate la Bucuresti.Si de aici, intre pauzele de filmari incep certurile cu familia. Ea vrea masina ei vor s-o vanda. Discutii, pe la colturi, snataje sentimentale si texte tipic parintesti (noi ne-am luat de la gura ca sa iti fie tie bine, si tu cum ne multumesti). Mama, lucreaza in invantamant si tot ce spune e: "Nu ne face de rusine, mama, ca ne vede lumea" iar tatal, temperamental ii inchide mamei gura si nu o lasa sa spuna nimic cand "el se ocupa de situatie".
Iar pentru ca Delia se cearta cu familia non-stop nu reuseste sa zmabeasca in timp ce spune replica si de aici al doilea scandal, cel cu regizorul si compania de sucuri. Regizorul frustrat ca face reclame de doi lei in loc de filme incearca sa fie artistic in timp ce compania vrea o reclama tampita cu rajete largi. Fonduri putine, barfe, un make-up artist (regretata Luminita Stoianovici) barfitor si ucenici ce vorbesc vulgar, fac ca aceasta comedie neagra sa fie spumoasa.
Insa ceea ce ma enerveaza la culme si e tipic pentru orice film romanesc, sunt cadrele fixe. Camera ramane fixata intr-un loc de unde ii da zoom sau o misca stanga dreapta si arata de rahat. In loc sa urmareasca in mers personaejele, o face static si de vede aiurea. Fixata sa aiba un cadru cu o fantana, auzi persoanejele venind din stanga, trecand prin fata camerei si ducandu-se inainte, camera ramanand fixa. Cadre aiurea, in care apare un apanou publicitar ce acopera jumatate din cadru si mult zgomot de fond aiurea. Posibil ca e un stil de a face filme, si e un stil popular in Romania. Imi aduc aminte de Politist adj, unde era un cadru static in casa in care vedeai jumatate bucataria, jumatate sufrageria ca sa acopere o conversatie intre doi, aflat in aceste doua camere.
Pe curand...
Comentarii
Trimiteți un comentariu