1 Mai in Odaiba

Despre Odaiba am mai scris cand am fost prima data, in a doua zi de Craciun.
Dupa cum am scris de 1 Mai, e o traditie sa vad marea in aceasta perioada si mi-am dorit sa se intaple si anul asta. As fi vrut sa merg in alta parte, unde sa ved oceanul propriu zis, si nu o parte mica din golf dar era cat pe ce nici aici sa nu merg.
Cand m-am trezit dimineata ploua cu galeta si mi-am zis ca nu are rost sa mai merg. Am tot stat ca pestele pe uscat pana la la 2 cand am inceput sa sun lume si sa intreb daca vor sa mearga pana in Odaiba. Nimieni nu vroia asa ca m-am resemnat si m-am dus spre staite sa mananc undeva. Insa pe drum am realizat ca nu mi-e foame si ca daca tot am plecat de ce sa nu merg pana acolo. Si nu o daceam pentru mine ci pentru Ilinca pentru ca stiu ca ea isi dorea mai mult decat mine sa fie la mare acum. Asa ca i-am trimis mesaj pe watsapp si i-am zis ca intr-o ora sa intre pe skype. Noroc de smartphone-uri si de tehnologie ca ne apropie cand usntem la mii de kilometri departare.

Si nu am vorbit numai cu ea ci si cu Ral si cu Lavi carora le-am aratat privelistea de pe mica insula. As fi vrut sa ma plimb mai mult si sa vad partea pe care nu o vazusem in iarna insa a incpeut sa ploua tare si sa bata vantul asa am renuntat la ideea de a mai plimba si am incercat sa ajung cat mai repede in statie.

Si pentru ca exista peroane care m-au intrebat cam unde anume e Odaiba am incercat sa explic printr-un colaj de imagini de pe gogle maps.

Pe curand...