Copiii de bani gata
Saptamana trecuta la cursul de Infrastucture Management am inceput sa studiem despre istoria educatiei tehnice in Japonia ca sa intelegem cum s-a ajuns la un astfel de management.
Profesorul spunea ca una din cele mai mari probleme in Japonia este ca invatamantul este scump.
Daca ai bani ai sanse la o educatie de calitate, daca nu ai bani, este greu sa reusesti sa intri si sa termini o universitatede renume.
Problema sta cam asa:
Ca sa intrii la o facultate buna trebuie sa iei note mari la testele de dupa terminarea liceului. Nu stiu din ce motive, ceea ce inveti in scoala nu e suficient pentru a putea lua un procent de peste 70% la teste, cat este minim necesar ca o universitate sa te cheme la interviu.
Ca sa iei un astfel de scor, pe langa faptul ca trebuie sa inveti la un liceu bun, ca informatia primita de la scoala sa fie mai consitenta, decat cea de la un liceu mai slab, trebuie sa mai faci si pregatire. Pregatirea nu e ca in Romania cand te duci la un profesor acasa, sau vine el la tine ci e un fel de scoala dupa scoala, particulara, la care platesti destul de mult ca sa inveti mai mult.
Insa ca sa fi acceptat la o scoala din asta trebuie sa fi la un liceu bun, ceea ce inseamna ca trebuie sa fi luat note mari cand ai terminat gimneziul, asta inseamna ca trebuie sa faci scoala-dupa-scoala si in gimnaziu. Si ca sa studiezi la un gimnaziu bun trebuie sa faci scoala-dupa-scoala si in ciclul primar.
Si pentru toti acesti 12 ani de scoala si scoala dupa scoala iti trebuie multi bani. Ca sa nu mai vorbesc de taxele de la Universitate ce sunt destul de mari (invatamantul nu e gratuit ca in Romania).
Acum din punctul meu de vedere e o problema. Daca copilul de la 7 ani merge dimineata la scoala, dupa-masa la scoala din nou iar seara se duce la orele de muzica sau de sport (ca aici toti ori fac un sport ori canta la un instrument) cand isi mai petrece copilaria? De asta nu aud niciodata copii jucandu-se pe strada sau in parc in Kodaira, de asta, toti sunt atat de seriosi, in uniforme, cu 2 randuri de genti plin de carti in tren... pentru ca nu mai au timp sa fie copii.
Profesorul ma intrebase saptamana trecuta daca este aceasi problema si in Romania. A fost surprins sa afle ca invatamantul este gratuit dar multi elevi fac pregatire pentru a lua o nota mare la examene sau sa intre la o facultate buna, insa nu e obligatoriu. Daca nu ai bani de pregatiri, poti sa inveti singur acasa si tot intrii acolo unde vrei.
Apoi m-a intrebat daca totusi elevii ce au parinti cu bani nu sunt mai avantajati si au note mai mari pentru ca au fonduri mai mari pentru educatie. Mi-a fost greu sa ii explic ca in Romania majoritatea copiilor cu bani sunt copii de bani gata. Nu intelegea conceptul. Nu intelegea de ce aleg sa se laude cu hainele si masinile scumpe si sa nu ii intereseze o scoala buna... Nu intelegea de ce parintii unor astfel de copii sunt de acord ca copii lor sa mearga la o scoala mai proasta, sa aiba o diploma de aboslvent, doar ca sa o aiba si sa ii lase sa conduca afacerea apoi. Pentru ei nu exista notiunea de afacere de familie sau de copil de bani gata. Toti, de la cel sarac, la cel bogat, invata ca sa ajunga cat mai departe, sa aiba un serviciu bun.
Sunt atat de diferiti in mentalitate... atat de puri...
Sunt atat de mandrii de uniforma din liceu sau din scoala generala. O poarta mereu cu mandrie, ca sunt elevi la un liceu bun, la liceul la care au vrut sa fie... Ce elev e la noi mandru de uniforma? Ar sarii elevii 3 metrii in sus daca s-ar pune uniforme la liceu...
Pe curand...
Profesorul spunea ca una din cele mai mari probleme in Japonia este ca invatamantul este scump.
Daca ai bani ai sanse la o educatie de calitate, daca nu ai bani, este greu sa reusesti sa intri si sa termini o universitatede renume.
Problema sta cam asa:
Ca sa intrii la o facultate buna trebuie sa iei note mari la testele de dupa terminarea liceului. Nu stiu din ce motive, ceea ce inveti in scoala nu e suficient pentru a putea lua un procent de peste 70% la teste, cat este minim necesar ca o universitate sa te cheme la interviu.
Ca sa iei un astfel de scor, pe langa faptul ca trebuie sa inveti la un liceu bun, ca informatia primita de la scoala sa fie mai consitenta, decat cea de la un liceu mai slab, trebuie sa mai faci si pregatire. Pregatirea nu e ca in Romania cand te duci la un profesor acasa, sau vine el la tine ci e un fel de scoala dupa scoala, particulara, la care platesti destul de mult ca sa inveti mai mult.
Insa ca sa fi acceptat la o scoala din asta trebuie sa fi la un liceu bun, ceea ce inseamna ca trebuie sa fi luat note mari cand ai terminat gimneziul, asta inseamna ca trebuie sa faci scoala-dupa-scoala si in gimnaziu. Si ca sa studiezi la un gimnaziu bun trebuie sa faci scoala-dupa-scoala si in ciclul primar.
Si pentru toti acesti 12 ani de scoala si scoala dupa scoala iti trebuie multi bani. Ca sa nu mai vorbesc de taxele de la Universitate ce sunt destul de mari (invatamantul nu e gratuit ca in Romania).
Acum din punctul meu de vedere e o problema. Daca copilul de la 7 ani merge dimineata la scoala, dupa-masa la scoala din nou iar seara se duce la orele de muzica sau de sport (ca aici toti ori fac un sport ori canta la un instrument) cand isi mai petrece copilaria? De asta nu aud niciodata copii jucandu-se pe strada sau in parc in Kodaira, de asta, toti sunt atat de seriosi, in uniforme, cu 2 randuri de genti plin de carti in tren... pentru ca nu mai au timp sa fie copii.
Profesorul ma intrebase saptamana trecuta daca este aceasi problema si in Romania. A fost surprins sa afle ca invatamantul este gratuit dar multi elevi fac pregatire pentru a lua o nota mare la examene sau sa intre la o facultate buna, insa nu e obligatoriu. Daca nu ai bani de pregatiri, poti sa inveti singur acasa si tot intrii acolo unde vrei.
Apoi m-a intrebat daca totusi elevii ce au parinti cu bani nu sunt mai avantajati si au note mai mari pentru ca au fonduri mai mari pentru educatie. Mi-a fost greu sa ii explic ca in Romania majoritatea copiilor cu bani sunt copii de bani gata. Nu intelegea conceptul. Nu intelegea de ce aleg sa se laude cu hainele si masinile scumpe si sa nu ii intereseze o scoala buna... Nu intelegea de ce parintii unor astfel de copii sunt de acord ca copii lor sa mearga la o scoala mai proasta, sa aiba o diploma de aboslvent, doar ca sa o aiba si sa ii lase sa conduca afacerea apoi. Pentru ei nu exista notiunea de afacere de familie sau de copil de bani gata. Toti, de la cel sarac, la cel bogat, invata ca sa ajunga cat mai departe, sa aiba un serviciu bun.
Sunt atat de diferiti in mentalitate... atat de puri...
Sunt atat de mandrii de uniforma din liceu sau din scoala generala. O poarta mereu cu mandrie, ca sunt elevi la un liceu bun, la liceul la care au vrut sa fie... Ce elev e la noi mandru de uniforma? Ar sarii elevii 3 metrii in sus daca s-ar pune uniforme la liceu...
Pe curand...
Saptamina trecuta la "Envoyé spécial" (TV5 Monde) a fost un documentar despre "sclavia" elevilor din sistemul educational din Coreea de Sud. Absolut socant!. Un elev fie el de 6 ani, fie la liceu in ultimul an, INVATA intre 13 si 16 ore pe zi, si chiar si 18 ore pe zi!!! Coreea a investit in sistemul educational enorm si continua sa investeasca urias. Acum 60...70 de ani peste 70% din populatie era analfabeta. Astazi, elevii si studentii sunt considerati printre cel mai bine pregatiti din LUME! Pina si o eleva de gimnaziu (CARE VORBEA O LIMBA ENGLEZA PERFECTA!) era profund dezgustata si sincer uimita ca in alte tari se freaca menta zile si saptamini intregi. Ea nu concepea sa nu invete 13-14 ore pe zi! O alta eleva de liceu, dupa cele 12 ore de scoala si altele 3-4 de pregatire a temelor la biblioteca sau acasa, avea de doua ori pe saptamina la ora 23 cite 2 ore de matematica! Evident, la profesor acasa unde acesta isi amenajase o camera in care preda la o grupa de 6-8 studenti! Evident, costurile educationale sunt uriase: un curs este intre 500 si 1000 de euro pe luna, iar majoritate elevilor urmeaza chiar si 4-5 cursuri in afara scolii. Scolile sunt majoritatea private si costurile de scolarizare sunt foarte mari. Si cu toate astea, nimeni nu se plinge de lipsa banilor pentru educatie pentru ca TOATA LUMEA MUNCESTE! Surmenajul si suprasolicitarea are insa consecintele ei dramatice. Numai anul trecut s-au sinucis peste 200 de elevi si studenti. Se pare ca peste 60-70% din populatie are o implicare directa sau indirecta in sistemul educational intr-un anume fel. Si acum parerea mea: e clar ca sistemul a devenit ultra-aberant. Se poate vorbi de o alienare sociala grava si din ce se observa, se pare ca sunt foarte aproape sau chiar au atins unele limite ale suprasaturatiei. Si vor trece iar intr-o alta extrema, mai mult sau mai putin grava. Este evident ca Asia de Sud-Est va fi lovita si ea de o recesiune majora, dar de un cu totul alt tip. Nu te poti dezvolta la infinit fara sa platesti pentru asta. Si nu e vorba de o filosofie de bazar sau de capra vecinului. Concurenta acerba, de-a dreptul dramatica, din toate domeniile va fi scanteia care va declansa beleaua. Nu cred ca un absolvent de robotica va fi nevoit sa accepte pentru totdeauna sa faca pizza pentru ca nu este loc pentru el. O buna parte din ei probabil vor accepta pentru ca AU FOST EDUCATI IN SPIRITUL MUNCII SI ESTE RUSINOS SA NU FACI NIMIC, NU SA SPELI WC-UL! Orice sistem oricit de supradezvoltat ar fi nu va putea absorbi intreaga masa mai mult sau mai putin frustrata. De aceea cred ca asiaticii vor trebui sa umble la sistemul social cit de curind posibil pina n-o fi prea tirziu. Japonezii s-ar putea sa nu aiba prea curind problemele astea sau deloc: mai vine un cutremur care mentine rata de natalitate in friu, mai rade o jumate de tara un tsunami, asa ca acolo exista un potential permanent. :D Chinezii si coreenii insa sunt un pericol mare!
RăspundețiȘtergere